CSJ. Decizia nr. 2600/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2600
Dosar nr. 1967/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 19 decembrie 1996 reclamantul P.O.I.G. şi P.E.(C.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Oradea, Consiliul Judeţean Bihor şi R.A.G.C.L. Oradea, constatarea că pe parcela top 56/18 din cf 11054 Oradea este construită o casă de locuit care nu afost preluată efectiv în vederea demolării şi ca urmare, nu atrecut în proprietatea statului. S-a mai solicitat restabilirea situaţiei anterioare prin recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei P.E. asupra cotei de 5410/135,91 din imobil şi radierea dreptului de proprietate al Statului şi al lui T.P.
Acţiunea a fost extinsă ulterior şi împotriva pârâţilor SCCTI Oradea, K.E., N.I. şi I.N.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă 117/P/98 din 5 mai 1998 a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în 1963 imobilul intabulat în CF 11054 Oradea a fost expropriat în baza Decretului nr. 638/1963, statul român intabulându-şi dreptul de proprietate. Exproprierea s-a făcut în vederea construirii unui bloc de locuinţe, utilitate publică nefinalizată până în prezent. După expropriere foştii proprietari au primit 40.200 lei cu titlu de despăgubiri, iar RAGCL, administratorul clădirii a încheiat contracte de închiriere cu chiriaşii – intimaţi în cauza de faţă. Aceştia din urmă au devenit proprietari cumpărând locuinţele în temeiul Legii nr. 112/1995.
Instanţa a reţinut că nu se poate susţine că imobilul nu a trecut în proprietatea statului numai pentru faptul că scopul exproprierii nu s-a realizat. S-a mai reţinut că actualii proprietari au fost de bună credinţă, ei neavând la momentul cumpărării altă locuinţă iar foştii proprietari nu revendicaseră la acel moment. De asemenea, s-a arătat că nu se poate reţine că s-a construit un imobil pe terenul statului fără să existe o atribuire în folosinţă a terenului.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 37/A/22 octombrie 1998, a admis apelul reclamanţilor şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Oradea.
Judecătoria Oradea prin sentinţa civilă 6207/8 iulie 1999 a declinat competenţa de soluţionare la Tribunalul Bihor.
Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 381/P/24 septembrie 2001 a admis în parte acţiunea precizată şi modificată. Au fost obligaţi pârâţii Consiliul local Oradea şi Ministerul Finanţelor la plata sumei de 1.388.727.488 lei despăgubiri pentru expropriere în favoarea reclamanţilor P.C., P.S.G.V. şi P.L.D.O. ultimii doi succesorii reclamanţilor P.T. şi P.O.I.G.
Din această sumă, 341.372.468 lei a revenit reclamantei P.C., restul de 1.047.355.000 lei revenind, conform cotelor, celorlalţi doi reclamanţi.
S-a luat act de renunţarea la acţiune împotriva pârâţilor K.E.O., N. I.,I.N., Consiliului Judeţean Bihor şi SCCTI Oradea.
Au fost obligaţi pârâţii Consiliul local Oradea şi Ministerul Finanţelor la cheltuieli de judecată către reclamanţi iar aceştia din urmă la cheltuieli de judecată către pârâta K.E.O.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamanţii şi-au modificat şi precizat acţiunea în sensul că au cerut acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent – despăgubiri băneşti -stabilite conform raportului de expertiză, la suma de 1.388.727.489 lei. Cu privire la această modificare şi precizare de acţiune pârâţii nu au obiectat nici în scris nici oral.
La suma mai sus amintită s-a ajuns conform raportului de expertiză,prin scăderea din valoarea actuală de circulaţie a imobilului, 1.633.699.000 lei, a sumei de 233.970.512 lei, adică 14,40% reprezentând despăgubirea primită de reclamanţi după expropriere.
S-a considerat întemeiată cererea reclamanţilor de a fi despăgubiţi pentru un imobil expropriat dar nedemolat şi preluat forţat de către stat şi repartizat altor persoane, cu titlu de chirie şi apoi în proprietate.
Acţiunea s-a considerat întemeiată potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie, art. 481 şiart. 999 C. civ. şi art. 126 din Legeanr. 33/1994.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Consiliul local Oradea şi Asociaţia Generală a Finanţelor Publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanţelor, solicitând respingerea acţiunii pentru inadmisibilitate (Ministerul Finanţelor) pentru că foştii proprietari au beneficiat de despăgubiri, şi pentru netemeinicie (Consiliul local Oradea) pentru că imobilul nu mai este în proprietatea sa, despăgubirile fiind datorate de Statul român nu de autorităţile locale.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă 6/A/2002 din 18 februarie 2002 a admis apelul Consiliului Local Oradea şi a schimbat în parte sentinţa civilă 381/2001 a Tribunalului Bihor în sensul că a înlăturat Consiliul Local Oradea de la plata în solidar a despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut în acest sens că autorităţile publice locale nu pot suporta despăgubiri, neavând fonduri speciale.
Art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 şi art. 39 din HG nr. 11/1997 prevăd construirea la dispoziţia Ministerului Finanţelor a unui fond extrabugetar de rezervă destinat despăgubirilor.
S-a mai reţinut că exproprierea nefiind finalizată, potrivit scopului, statul a preluat forţat proprietatea pe care a repartizat-o altor persoane şi ca urmare este justificată pretenţia foştilor proprietari pentru a fi despăgubiţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice în reprezentarea Ministerului Finanţelor.
Soluţia curţii de apel a fost criticată în esenţă cu privire la lipsa comunicării către apelantul Ministerul Finanţelor, greşita înlăturare a Consiliului local de la plata despăgubirilor şi pentru nepronunţarea instanţei de apel asupra unei probe administrate.
Recursul este nefondat astfel că va fi respins pentru următoarele considerente:
Decizia civilă 6/A/2002 a fost corect comunicată D.G.F.P.Bihor, aşacum figurează în cererea de apel cu en-tête-ul „Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor". Justificarea calităţii procesuale active este dată desintagma folosită în cerere „în reprezentarea Ministerului Finanţelor".
Apelanta şi-a cunoscut rolul în proces ca mandatar al Ministerului Finanţelor şi, în această calitate, a şi primit comunicarea deciziei.
Ca atare nu este vorba de nici o confuzie care să fi lezat interesele acestei părţi.
Răspunderea statului pentru bunurile intrate în proprietatea sa în mod abuziv este consacrată prin mai multe texte normative. Printre acestea se află şi art. 12 alin. (4) şi (5) din Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia care indică expres că în litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare va arăta proprietarul bunului. În aceste litigii statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor.
Cum în cauză nu s-a contestat că bunul ar fi intrat în patrimoniul statului care l-a şi intabulat, în mod corect obligaţia de despăgubire a fost stabilită în sarcina Ministerului Finanţelor, care reprezintă în proces Statul proprietar.
Nici ultima critică referitoare la nepronunţarea asupra unei probe – faptul că foştii proprietari au fost despăgubiţi la momentul exproprierii – nu poate fi reţinută.
Curtea de apel a analizat concluziileraportului de expertiză şi a reţinut că din valoarea totală a imobilului (casă şi teren) s-a dedus suma de 233.970.512 lei echivalentul a 14,40% cât a fost despăgubirea primită de reclamanţi la data exproprierii.
Pentru considerentele arătate urmează a se respinge recursul şi a se menţine Decizia curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei 6 A din 18 februarie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7155/2003. Civil. Legea nr.10/2001;... | ICCJ. Decizia nr. 7161/2003. Civil → |
|---|
