ICCJ. Decizia nr. 7161/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7161
Dosar nr. 10541/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 360 din 25 aprilie 2003, Tribunalul Timiş a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta E.H. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timişoara, reprezentată de primar şi de Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a anulat art. 1 din dispoziţia nr. 13 din 6 ianuarie 2003, privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 212 Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timişoara a reţinut că imobilul cu nr. top. 17306 se află în proprietatea Statului român şi administrarea fabricii de Pălării Timişoara, imobilul cu nr. top. 17307 se află în proprietatea SC P. SA în baza Legii nr. 15/1990 iar imobilul cu nr. top. 17308 a fost desprins din această carte funciară şi transcris în C.F. 16468 în proprietatea Statului român.
Acest din urmă imobil a fost iniţial în administrarea Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, apoi a Ministerului Învăţământului, prin Institutul Politehnic.
Nr. top. 17308 a fost dezmembrat în două parcele topografice -17308/1 şi 17308/2, apoi din nou dezmembrat în 17308/1/1 care a fost trecut în proprietatea Universităţii Politehnica şi 17308/1/2, în administrarea operativă a Întreprinderii "13 Decembrie".
Potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele aflate în patrimoniul societăţilor privatizate, notificarea se adresează instituţiei implicate în privatizare, motiv pentru care, în mod justificat, prin dispoziţia atacată, notificarea privind imobilele cu nr. top. 17306 şi 17307 a fost trimisă spre competentă soluţionare la A.P.A.P.S.
De asemenea, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, in mod corect a fost trimisă notificarea pentru imobilul cu nr. top. 16468 (iniţial 17308) către Universitatea Politehnică.
In ceea ce priveşte art. 1 din dispoziţia atacată s-a reţinut, însă, că în condiţiile în care nu este unitate deţinătoare, a respins cererea de restituire în natură, depăşindu-şi astfel competenţa.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primăria Municipiului Timişoara, reprezentată de primar şi de Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 160 din 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins ca tardiv apelul, reţinând că, deşi Decizia tribunalului a fost comunicată la data de 6 iunie 2003, reclamantul a declarat apel la data de 18 iulie 2003, cu depăşirea termenului de 15 zile.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, pârâţii au arătat că în mod greşit a fost respins apelul ca tardiv deoarece comunicarea către Consiliul Local al Municipiului Timişoara a avut loc la data de 11 iulie 2003.
Se mai arată că în practicaua deciziei civile atacate este menţionat faptul că s-a luat în examinare apelul declarat de Consiliul Local dar prin dispozitiv se respinge ca tardiv apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara.
Faţă de motivele invocate, Înalta Curte va analiza recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi va constata că acesta este fondat, pentru următoarele motive:
În cadrul procedurii derulate în faţa instanţei de fond, au avut calitatea de pârâţi Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara.
Hotărârea tribunalului a fost comunicată Primarului Municipiului Timişoara la data de 6 iunie 2003 şi Consiliului Local al Municipiului Timişoara la data de 11 iulie 2003. Din documentele aflate la dosar nu rezultă faptul că hotărârea ar fi fost comunicată şi pârâtei Primăria Municipiului Timişoara.
Apelul a fost declarat la data de 18 iulie 2003 de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, prin reprezentanţii săi legali şi de Primăria Municipiului Timişoara, reprezentată de Primar.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că apelul a fost introdus de pârâte în termenul prevăzut de lege, iar Decizia Curţii de Apel Timişoara este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, se va admite recursul declarat, Decizia atacată va fi casată iar cauza se va trimite aceleiaşi curţi de apel în vederea rejudecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 160 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2600/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Civil → |
|---|
