CSJ. Decizia nr. 2602/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2602
Dosar nr.2015/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantulI.T.împotriva deciziei nr.64 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant I.T.şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Procedura completă.
Curtea reţine cauza spre soluţionarea recursului cu care a fost învestită, apreciind că nu sunt chestiuni prealabile deliberării cauzei în camera de chibzuinţă.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 1999 sub nr.17551 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamantul I.T.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că a devenit proprietarul suprafeţei deaproximativ 150 mp situată în strada Plantelor nr.55 colţ cu strada Traian ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie achizitivă de 30 ani prin joncţiunea posesiei sale cu cea a autoarei sale I.C..
În motivarea acţiunii reclamantul arată că alăturat imobilului proprietatea sa în suprafaţă de 366 mp (teren şi construcţie) se află un teren de 150 mp care a fost posedat atât de către autoarea sa cât şi de către el în mod neîntrerupt, fără să fie tulburat de nimeni din anul 1964 (de către autoarea sa) şi din 1972 (după decesul autoarei sale) de către el.
Judecătoria sectorului 2, prin sentinţa civilă nr.6777 din30 mai 2000, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a, prin sentinţa civilă nr.1435 din 26 septembrie 2001 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că terenul înlitigiu reprezintă o secţiune din parcelele de teren ce au aparţinut fostelor imobile din str.Plantelor nr.53, str.Traian nr.194 şi nr.196, imobile demolate în scopul sistematizării zonei.
A mai reţinut că reclamantul nu a făcut dovada prescripţiei achizitive şi a îndeplinirii condiţiilor posesiei (continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul susţinând că instanţa de fond a apreciat greşit probele şi apronunţat o hotărâre lipsită de un temei juridic.
S-a susţinut că pentru a uzucapa este suficientexercitarea unei posesii utile, timp de 30 de ani, fie ea chiar şi derea credinţă, fără nici un titlu, ori această posesie a fost dovedită în cauză, şi, conform art.1845 C.civ., domeniul privat al statului este supus prescripţiei achizitive ca şi domeniul privat al particularilor.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a,prin Decizia civilă nr.64 din 19 februarie 2002, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunţa această decizie a reţinut în esenţă că proprietatea privată a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale a primit consacrarea legală după anul 1991, iar anterior acestei date bunurile aparţinând acestor subiecte de drept, nu puteau fi dobândite prinuzucapiune.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ..
Se susţine că în conformitate cu art.645C.civ. unul din modurile prin care se dobândeşte dreptul deproprietate, îl constituie prescripţia achizitivă şi că în conformitate cu art.1845 C.civ., domeniul privat al statului este supus prescripţiei achizitive.
Se susţine de asemenea că prescripţiaachizitivă asupra terenului în litigiu a curs în tot intervalul de timp anterior anului 1991, aceasta ca o consecinţă a abrogării Legilor 58/1974 şi 59/1974.
Recursul este nefondat.
Astfel este de reţinut în primul rând că instanţa deapel a făcut o corectă aplicare a legii.
În acest sens urmează a constata că, într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.645 C.civ., proprietatea se poate dobândi şi prin prescripţia achizitivă, iar conform art.1845 C.civ., domeniul privat al statului este supus prescripţiei achizitive ca şi domeniul privat al particularilor.
Însă înafară de aceste aspecte teoretice formulate exact în recurs, ceea ce interesează în cazul în speţă este dacă reclamantul a exercitat o posesie a imobilului revendicat din 18 iulie 1972 (când a decedat autoarea reclamantuluiI.C.) şi în continuare, posesie care prin joncţiune cu posesia exercitată de autoarea sa, începând din anul 1964, să ducă la uzucapiunea terenului în litigiu (prinîmplinirea termenului de 30 ani al prescripţiei achizitive.
În acest sens instanţa de apel a reţinut că terenul care formează obiectul cererii, reprezintă o secţiune din parcelele de teren ce au aparţinut imobilelor dinstr.Plantelor 53, str.Traian 194 şi nr.196, imobile demolate în scopul sistematizării zonei" (adresa Direcţiei Patrimoniu, Evidenţă, Proprietăţi, Cadastru) deci respectivele imobile au fost expropriate.
În codul civil, în art.1844, se prevede că „nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, dinnatura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase în afară de comerţ".
Deci dispoziţiile acestui articol crează un regim juridic derogator pentru bunurile care fac parte din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale.
În acelaşi sens fiind şi prevederile art.4 şi 5 din Legea 18/1991 şi art. 74 din Legea 69/1991.
De menţionat că domeniul privat (supus prescripţiei achizitive) a acestor subiecte de drept a primit consacrare legală, prin art.6 din Legea 18/1991, art.81 din Legea 69/1991 şi art.4 dinLegea 213/1998.
Deci corect a reţinut instanţa de fond că imobilele care au fost expropriate pentru sistematizarea zonei, nu puteau fi dobândite prin uzucapiune înainte de anul 1991, întrucât în acea perioadă de timp ele nu erau domeniu privat al statului.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate urmează arespinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I.T.împotriva deciziei nr.64 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2003. Civil. Lg.10/2001; constatare... | CSJ. Decizia nr. 5402/2003. Civil. Daune art.504 C.pr.penala.... → |
|---|
