ICCJ. Decizia nr. 7155/2003. Civil. Legea nr.10/2001; contestatie dispozitie; acordare despagubiri prin echivalent. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7155
Dosar nr. 8770/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 14 aprilie 2003, Tribunalul Arad a admis plângerea formulată de reclamantul B.P., a anulat dispoziţia nr. 45 din 20 ianuarie 2003 a Primarului Municipiului Arad şi a obligat pe pârât să emită o dispoziţie prin care să îi facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent a cotei de 5/6 părţi din construcţia constând în magazie cu patru încăperi, înscrisă în C.F. 16872 Arad, top. 255/VII, parter, în suprafaţă de 70 mp, în prezent demolată, în condiţiile art. 9 alin. (2) art. 10 alin. (1), (6) şi (9), art. 24 şi art. 33 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru cota de 5/6 din construcţia compusă din magazin cu patru încăperi. Imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului-lege nr. 92/1950 şi ulterior a fost demolat în vederea realizării unor blocuri de locuinţe.
Deşi în baza sentinţei civile nr. 5292/1994 a Judecătoriei Arad şi a deciziei civile nr. 1314 din 21 decembrie 1994 a Tribunalului Arad se dispune restabilirea situaţiei anterioare de C.F. în favoarea reclamantului, la data hotărârilor judecătoreşti, construcţia nu mai exista în fapt, fiind integral demolată în baza unor dispoziţii ale organelor locale de stat, în vederea realizării unor blocuri de locuinţe şi parcări.
Dispoziţia Primarului Municipiului Arad, prin care a fost respinsă cererea reclamantului de acordare de despăgubiri, este nelegală deoarece Legea nr. 10/2001 prevede dreptul la despăgubiri şi pentru această situaţie.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Arad.
Prin Decizia civilă nr. 122 din 9 septembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul, reţinând că petentul beneficiază de măsuri reparatorii, conform art. 3 alin. (1) lit. a), art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul nedistingând cu privire la suportarea riscului pieirii fortuite a bunului.
Se mai reţine că în speţă nu se pune problema unei pieiri fortuite a bunului deoarece construcţiile au fost demolate în baza dispoziţiei organelor locale de stat, pentru realizarea unor blocuri de locuinţe şi a unor parcări.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâtul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Primarul Municipiului Arad a arătat că Decizia Curţii de Apel Timişoara este nelegală. A susţinut că prin sentinţa civilă nr. 5292/1994, pronunţată de Judecătoria Arad, imobilul a fost restituit reclamantului iar prin sentinţa civilă nr. 258/1998 a Tribunalului Arad, s-a atribuit reclamantului atât apartamentul nr. 7 cât şi terenul înscris în C.F. colectiv 16865 Arad. Construcţiile existau la data la care instanţele s-au pronunţat, iar reclamantul, în calitate de proprietar, trebuie să suporte riscul pieirii bunului. În aceste condiţii, imobilul nu se încadrează în prevederile legii nr. 10/2001.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru următoarele motive:
Prin sentinţa civilă nr. 5292 din 2 iunie 1994 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia civilă nr. 1316 din 21 decembrie 1994 şi irevocabilă prin neexercitarea recursului, s-a dispus rectificarea C.F. 16868 şi 16872 Arad, în sensul radierii dreptului de proprietate a Statului român pentru cota de 20/24 din C.F. 16868 Arad şi 15/24 din C.F. 16872 şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
La data de 27 iulie 1995, cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, s-a încheiat un proces verbal în care R.A.L.L. Arad - Biroul de fond locativ consemnează că apartamentul nr. 7 este demolat, pe teren existând parcări acoperite.
Din adresa nr. 15902/T3 din 7 octombrie 2002 a Primăriei Municipiului Arad, rezultă faptul că actualele construcţii au fost edificate în perioada în care terenul era încă proprietatea statului.
Prin urmare, se constată că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, reclamantul nu a redobândit dreptul de proprietate decât asupra terenului, pentru construcţiile care au existat şi care au fost demolate anterior, prin acte de dispoziţie ale autorităţii, cuvenindu-se măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia Curţii de Apel Timişoara a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Arad împotriva deciziei civile nr. 122 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7302/2003. Civil. Pretentii. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2600/2003. Civil → |
|---|
