ICCJ. Decizia nr. 2849/2003. Civil. Revendicare (teren expropriat). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2849
Dosar nr. 8017/2003
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 14 mai 2001 pe rolul Judecătoriei Orşova, reclamantul B.M. a chemat în judecată Primăria comunei Eşelniţa, solicitând revendicarea terenului în suprafaţă de 719 mp „În cot-vie", dobândit de el prin moştenire.
Prin sentinţa civilă nr. 727 din 12 septembrie 2001, Judecătoria Orşova a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să-i lase liberă proprietatea şi folosinţa a 80 mp. S-a reţinut în motivare că aceasta este suprafaţa care a rezultat în urma măsurătorilor topografice că ar fi ocupată de pârâtă.
Soluţia a fost menţinută prin Decizia nr. 113 din 21 februarie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, dar ambele hotărâri au fost casate de Curtea de Apel Craiova, care prin Decizia civilă nr. 3256 din 4 iulie 2002 a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Mehedinţi, cu motivarea că terenul pretins a fost expropriat, astfel încât cererea de retrocedare este de competenţa tribunalului.
În cel de-al doilea ciclu procesuale, pe baza probelor administrate, înscrisuri, expertiză Tribunalul Mehedinţi a pronunţat sentinţa civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2003, prin care a respins acţiunea. S-a reţinut în motivare că terenul revendicat, situat pe malul Dunării, a fost expropriat în anul 1970 în vederea construirii unui dig de protecţie, reclamantul încasând în anul 1971 despăgubiri în sumă de 113 lei.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 202 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova referindu-se pe larg la conţinutul probelor administrate, instanţa de apel a constatat că exproprierea şi-a atins efectele, terenul fiind folosit în întregime pentru efectuarea lucrărilor de susţinere a complexului hidroenergetic, chiar dacă Statul nu şi-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit prin expropriere.
Împotriva acestei decizii în termen legal reclamantul a declarat recurs, indicând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 6, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că atâta timp cât decretul de expropriere nu a fost înscris în cartea funciară, înseamnă că obiectul litigiului îl constituie revendicarea, de competenţa judecătoriei; că scopul exproprierii nu a fost atins, dovadă fiind faptul că primăria l-a concesionat unei alte persoane.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, calitatea de teren expropriat cu consecinţa atragerii competenţei de primă instanţă a tribunalului fiind irevocabil stabilită prin Decizia civilă nr. 3256/2002 a Curţii de Apel Craiova. S-a mai relevat că în prezent terenul se găseşte sub luciul de apă.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost, prin moştenire, proprietarul unei suprafeţe de 719 mp teren, top 24 din C.F. 215 Ogradena Veche.
Dreptul său s-a stins prin expropriere, dispusă prin Decretul nr. 490/1970 în scopul realizării lucrărilor hidroenergetice şi de navigaţie „Porţile de Fier" (fila 21 dosar ICCJ).
Statul a devenit proprietar prin acest mod de dobândire, care era opozabil şi fără înscriere în cartea funciară. În acest sens, art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare prevedea că drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere.
Ca atare, susţinerea reclamantului că dreptul său de proprietate a supravieţuit nu poate fi primită.
După anul 1990, mai multe acte normative au fost emise pentru reîntoarcerea în proprietatea privată a bunurilor a căror restituire era posibilă. Printre acestea, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 10/2001 ş.a.
În speţă, probele administrate şi exhaustiv analizate de către instanţe au relevat însă că nu este posibilă restituirea în natură a terenului pretins de reclamant.
Ca atare, în mod corect cererea astfel cum a fost formulată, corect a fost respinsă, soluţie menţinută legal în apel.
Pentru considerentele ce preced, văzând că nici unul dintre motivele invocate de recurent nu este fondat, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I.M. împotriva deciziei civile nr. 202 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2003. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5302/2003. Civil. L 10/2001. Recurs → |
|---|
