ICCJ. Decizia nr. 530/2003. Civil. Sistare indiviziune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 530
Dosar nr. 835/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 februarie 2001, reclamanta B.O. a chemat în judecată pârâţii P.M.M., C.N.L. şi C.V., F.N.F. şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând a se dispune sistarea indiviziunii asupra imobilului situat în Cluj, înscris în c.f. 8591 Cluj, cu nr.top. 9538, prin formarea de loturi pe apartamente, conform folosinţei faptice, cu intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentelor ce se vor forma, statul român rămânând proprietar asupra terenului.
Ulterior, reclamanta a extins acţiune şi faţă de pârâţii P.M. şi P.I., în calitate de moştenitori ai proprietarului tabular de sub poziţia 28, alături de pârâta P.M.M.
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 21 ianuarie 2002, Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea, precum şi cererile reconvenţionale formulate de pârâţii P.I. şi P.M.V., succesori ai pârâtei P.M.M., decedată, şi de pârâta F.N.F. şi a sistat indiviziunea asupra imobilului conform expertizei tehnice efectuate de inginer expert R.G. cu completarea depusă la dosar, care face parte integrantă din hotărâre – astfel:
- imobilul cu nr.top. nou 9538/I, compus din apartamentul nr. 1, alcătuit din o cameră, o bucătărie şi o baie, podul deasupra apartamentului şi magazie în corpul 2, s-a atribuit pârâţilor P.I. şi P.M.V., în cote egale între ei şi s-a dispus transcrierea lui într-un nou c.f.;
- imobilul cu nr.top. nou 9538/II – apartamentul 2 compus din o cameră în corpul 1 şi o cameră şi WC în corpul 2 s-a atribuit pârâtului F.N.F., cu transcrierea într-un nou c.f.;
- imobilul cu nr.top. nou 9538/III – apartamentul nr. 3 compus din 2 camere, o bucătărie, cămară de alimente, baie, în corpul 1 s-a atribuit reclamantei B.O., urmând a fi transcris într-un nou c.f.;
- imobilul cu nr.top. nou 9538/IV – apartamentul 4 compus din o cameră, o bucătărie în corpul 1 şi o baie în corpul 2 s-a atribuit pârâţilor C.N.L. şi C.V., în devălmăşie.
Părţile indivize comune, aferente nr.top.9538 sunt: fundaţiile comune, zidăriile comune, şarpanta, învelitoarea, faţadele, pivniţa din corpul 1 de clădire, branşamentele şi racordurile de apă, canal, electricitate, gaz metan şi terenul.
Au fost obligaţi pârâţii C.N.L .şi C.V. să plătească pârâţilor P.I. şi P.M.V. suma totală de 14.760.000 lei cu titlu de sultă, iar pârâtului F.N.F. o sultă de 3.696.000 lei.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului F.N.F. suma de 7.360.000 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus intabularea în c.f. a drepturilor de proprietate a beneficiarilor loturilor atribuite.
S-au compensat parţial cheltuielile de judecată şi au fost obligaţi pârâţii P.I. şi P.M.V. să plătească suma de 956.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, iar pârâţii C.N.L. şi C.V. suma de 542.400 lei cheltuieli totale de judecată în favoarea reclamantei. Au fost obligaţi pârâţii P.I. şi P.M.V. la 965.800 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului F.N.F., iar pârâţii C. la plata sumei de 386.320 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului F.N.F.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că părţile sunt coproprietare asupra imobilului, la efectuarea partajului s-au avut în vedere atât cotele de proprietate ale acestora cât şi folosinţa faptică, expertul constatând că folosinţa diferă de întinderea cotei de proprietate, astfel pârâtul F.N.F. foloseşte mai puţin cu 4,68 mp, pârâţii C.N.L. şi C.V. folosesc în plus 7,69 mp, reclamanta foloseşte cu 3,14 mp mai mult decât cota ei de proprietate, iar pârâţii P.I. şi P.M.V. deţin în minus 6,15 mp faţă de cota lor de proprietate.
În raport de cele arătate, instanţa a dispus obligarea la plata sultelor în sarcina părţilor care deţin mai mult decât cota lor de proprietate, conform dispozitivului.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta B.O., prin care a solicitat înlăturarea obligării ei la plata sultei datorată pârâtului F.N.F., precum şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin care a cerut modificarea sentinţei în sensul de a nu fi trecut şi terenul ca părţi indivize comune, ci de a rămâne în întregime pe proprietarul de c.f. anume statul român.
Prin Decizia civilă nr. 175 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a respins ambele apeluri ca nefondate.
S-a reţinut că reclamanta-apelantă a recunoscut că foloseşte în plus o suprafaţă mai mare, cu 3,14 mp faţă de cota de proprietate înscrisă în cartea funciară, ceea ce justifică obligarea ei la plata sultei de 7.526.000 lei către pârâtul-intimat F.N.F., sumă stabilită prin expertiză.
Cu referire la apelul declarat de pârâtul apelant Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, s-a reţinut că potrivit cărţii funciare şi a expertizei efectuate Statul Român nu este singurul proprietar asupra terenului, la B 43 – 44 în cartea funciară apare dreptul de proprietate al intimaţilor C.N.L. şi C.V. în cota de 2/48, ceea ce reprezintă 10/248 parte, aşadar constatarea primei instanţe este corectă.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, care solicită admiterea lui, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel în vederea refacerii expertizei şi în subsidiar casarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul înlăturării din dispozitivul ei a constatării că statul nu este singurul proprietar, constatare care nu corespunde realităţii, cu atât mai mult că sistarea stării de indiviziune, aşa cum a fost formulată de reclamanta-intimată, nu viza şi terenul, instanţa de fond s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a solicitat, acordând mai mult decât s-a cerut.
Recursul este fondat, urmează a se admite şi a casa Decizia atacată, cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a răspunde criticii recurentului privind depăşirea limitelor sesizării instanţei, în rejudecare instanţa va aprecia dacă, în raport de modul de formulare a cererii introductive de instanţă, terenul a format obiect al sistării indiviziunii, dacă intimata-reclamantă B.O. a investit instanţa şi cu soluţionarea capătului de cerere referitor la teren.
În caz afirmativ, instanţa de apel urmează să dispună efectuarea unei noi expertize cu privire la teren, care va avea în vedere atât varianta cerută de recurent, cu luarea în considerare că întregul teren aparţine statului, cât şi varianta care rezultă din înscrierile existente în cartea funciară, în care statul român este menţionat cu cota însumată de proprietate de 238/248 şi intimaţii C.N.L. şi C.V., sub B 43 şi 44, cu cota de 10/248 părţi din teren.
În ambele variante de expertiză se va examina de expert dacă propunerea făcută în lucrarea de expertiză efectuată la prima instanţă, ca terenul, alături de fundaţii şi ziduri comune, şarpante, faţadă şi altele, să constituie „părţi indivize comune" este o propunere corectă, ea fiind preluată ca atare în dispozitivul sentinţei, precum şi dacă menţiunea din dispozitivul sentinţei, potrivit căreia „completarea depusă la dosar, care face parte integrantă din prezenta hotărâre" poate fi acceptată, în primul rând pentru că acea completare se află şi la dosar fiind cuprinsă în expertul de expertiză, care şi el face parte din hotărâre şi în al doilea rând cotele de proprietate asupra terenului acolo stabilite (238/248 şi 10/248) sunt în dezacord cu calificarea terenului ca „parte indiviză comună", ceea ce ar presupune că terenul aparţine deopotrivă şi indivizibil tuturor coproprietarilor, părţi în litigiu.
Susţinerea recurentului, în sensul că terenul aparţine în proprietate numai statului şi că aceasta rezultă din copiile de carte funciară depuse în instanţa de apel, urmează a fi verificată în rejudecare de instanţa de apel. Aceasta deoarece în copiile depuse în instanţa de apel apare în c.f. 8591 Cluj pe ultima filă din set, în foaia C, la poziţia 5 şi 6 menţiunea „… asupra 16/248 parte din terenul Statului Român în condiţiile Legii nr. 4/1973, în favoarea lui C.N.L. şi C.V., drept folosinţă asupra terenului".
Această menţiune este în contradicţie cu foaia B a aceleiaşi cărţi funciare, în care soţii Călina sunt intabulaţi ca proprietari asupra 2/48 părţi din teren şi pe 8/48 părţi din construcţii.
Casarea deciziei pronunţate în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare se impune pentru motivele expuse care vizează exclusiv situaţia terenului, doar acesta a format obiect de critică, rămânând definitiv soluţionat aspectul referitor la construcţii şi sistarea indiviziunii privitor la apartamente, inclusiv sultele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 175 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2003. Civil. Actiune in constatare. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 489/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... → |
|---|
