ICCJ. Decizia nr. 2908/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2908
Dosar nr.2132/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1927 din 13 februarie 2002 petenţii Z.M. şi M.S. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 77 din 9 ianuarie 2002 emisă de Primarul Municipiului Cluj în sensul de a li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în conformitate cu dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei petenţii au arătat că au fost proprietarii tabulari ai imobilului situat în Cluj,înscris în CF 14174 Cluj, nr. top 7819, bun preluat de Statul Român prin sentinţa civilă nr. 5776/1963 a fostului Tribunal Popular al Oraşului Cluj, în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Au mai arătat petenţii că potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 Primarul Municipiului Cluj, considerând că restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă, avea obligaţia să facă ofertă de despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1032 din 18 decembrie 2002 a respins contestaţia ca fiind fără obiect cu motivarea că Primarul Municipiului Cluj a dispus deja acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 54 din 31 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de petenţii Z.M. şi M.S. împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, considerând că cererea acestora de restituire în natură a imobilului, nu poate fi admisă întrucât nu a fost formulată cererea pentru anularea actelor juridice prin care apartamentele din imobil au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, unor terţe persoane.
Împotriva deciziei civile nr. 54 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, în termen legal, au declarat recurs petenţii Z.M. şi M.S. solicitând casareaîn temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.şi susţinând în esenţă că: 1. în condiţiile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., şi-au modificat contestaţia şi au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu; 2. acordarea de despăgubiri băneşti trebuie să se facă la valoarea actualizată a imobilului.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Primarul Municipiului Cluj prin dispoziţia nr. 77 din 9 ianuarie 2002 a respins cererea petentelor de restituire în natură a imobilului situat în Cluj, „urmând să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii". În preambulul deciziei s-a reţinut că imobilul se compune din patru apartamente cu destinaţia de locuinţe, din care trei au fost înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/1995 şi un spaţiu cu altă destinaţie (frizerie/coafor) precum şi ca, faţă de configuraţia de la data preluării, bunul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou iar restituirea în natură nu este posibilă. Dispoziţia a fost comunicată la data de 15 ianuarie 2002.
Imobilul proprietatea reclamanţilor, înscris în CF 14147 nr. top 7819 a fost compus din 538 mp teren şi casă compunsă din două camere şi bucătărie.
Bunul a fost preluat de Statul Român în baza sentinţei civile nr. 5776 din 9 septembrie 1063 a fostului Tribunal Popular al oraşului Cluj, pronunţată în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 prin imobil preluat abuziv se înţelege şi cel considerat a fi abandonat, în baza unei hotărâri judecătoreşti cum este cazul în speţă.
În prezent construcţia are configuraţia diferită de cea iniţială cuprinzând 6 camere, trei bucătării, baie, două antreuri şi un spaţiu cu două încăperi destinat pentru frizerie şi coafor.
Instanţele, de fond şi de apel au considerat just că în speţă, potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001 se pot stabili numai măsuri reparatorii prin echivalent întrucât imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.
Acordarea măsurilor reparatorii urmează să se facă potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi anume, dacă restituirea în natură nu este posibilă, în cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţă, sub forma de despăgubiri băneşti, potrivit opţiunii persoanei îndreptăţite, corespunzătoare valorii imobilului.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii Z.M. şi M.S. împotriva deciziei nr. 54 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi să plătească intimatei S.C. M.I. SRL suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 292/2003. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2872/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
