ICCJ. Decizia nr. 291/2003. Civil. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 291.
Dosar nr. 5033/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 octombrie 2002, reclamanţii toţi în funcţii auxiliare de specialitate la Tribunalul Constanţa, Judecătoria Mangalia şi Judecătoria Medgidia, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa, solicitând să fie obligaţi a le restitui sumele încasate pe nedrept în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 martie 2001 cu titlu de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar, actualizate potrivit coeficientului de inflaţie de la data executării hotărârii.
Pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa au solicitat respingerea acţiunii şi, în subsidiar, prin admiterea cererii de chemare în garanţie, să fie obligată Casa OPSNAJ să restituie reclamanţilor sumele indicate în acţiune.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1334 din 9 decembrie 2002, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor sumele de bani reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 martie 2001, cu menţiunea că sumele vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflaţie la data executării.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Casei OPSNAJ.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei (Decizia nr. 120/C din 3 februarie 2003).
Ambele instanţe au reţinut, în esenţă, că beneficiul asistenţei medicale gratuite, prevăzut, pentru magistraţii în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum şi pentru soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu este condiţionat de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, că modificarea intervenită în materie prin înserarea acestei condiţii se referă la o perioadă ulterioară celei menţionate în acţiune.
Considerând că, prin hotărârile pronunţate în cauză, a fost încălcată esenţial legea, ceea ce a condus la o soluţionare greşită pe fond a litigiului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Art. 4 din aceeaşi lege (intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1998) prevede că sunt supuse în mod obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane:
a) cetăţenii români cu domiciliul în ţară;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România;
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate.
Prevederile legale din legea specială în materie de asigurări sociale de sănătate enunţate mai sus au valoare de principiu.
Aceeaşi lege, în art. 6, enumeră patru categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei (copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994, art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensie.
În art. 55 din lege sunt prevăzute categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, în situaţia în care:
- satisfac serviciul militar în termen;
- se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani;
- execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;
- fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.
Art. 52 din lege stabileşte obligaţia pentru persoanele asigurate, cu excepţia categoriilor menţionate prin art. 6 şi art. 55 de a plăti lunar, pentru asigurările sociale de sănătate, o contribuţie bănească de 7% din venitul brut.
Magistraţii în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum şi soţul, soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiari de asistenţă medicală gratuită, de medicamente şi proteze conform art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările intervenite la 30 septembrie 1997, nu se regăsesc în categoria persoanelor scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate prin art. 6 şi art. 55 din legea specială.
Aceleaşi texte din Legea nr. 92/1992, republicată prevăd că toate condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor personalului menţionat, din care fac parte şi reclamanţii din speţă, vor fi stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Această hotărâre a fost într-adevăr emisă la 2 iulie 1998 şi poartă nr. 409, fiind publicată în M. Of., nr. 275 din 23 iulie 1998. În art. 5 al acestei hotărâri se prevede că „în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei hotărâri, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie vor emite norme comune pentru aplicarea acesteia".
Normele comune emise în 26 mai 1999 poartă nr. 318/F B/64/8071/C/1999.
La pct. 6/I din aceste norme se prevede că personalul în discuţie beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 din HG nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuţia anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Concluzia ce se desprinde din considerentele prezentate mai sus este că, în ce priveşte pe magistraţii în activitate şi cei pensionari, personalul auxiliar de specialitate, beneficiari de asistenţă medicală gratuită, de medicamente şi proteze conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, republicată în anul 1997, contribuţia pentru asigurările de sănătate de 7% din venitul brut lunar este obligatorie, aceştia nefigurând în categoria celor scutiţi prin legea specială, că, sub acest aspect, nu există nici o contradicţie între Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate şi Legea de organizare judecătorească în vigoare.
În raport de cele reţinute, evident, atât sentinţa tribunalului cât şi Decizia instanţei de apel prin care acţiunea a fost admisă sunt esenţial nelegale şi vădit netemeinice, impunându-se casarea lor.
În consecinţă, recursul în anulare declarat în cauză urmează să fie admis în sensul casării hotărârilor şi respingerii atât a acţiunii reclamanţilor cât şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Casei OPSNAJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1334 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, şi a deciziei nr. 120 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pe care le casează şi, în fond, respinge acţiunea reclamanţilor precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2914/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 292/2003. Civil. Recurs → |
|---|
