ICCJ. Decizia nr. 2914/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2914
Dosar nr. 2289/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 mai 2002 reclamanta P.I. a chemat în judecată Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc, solicitând anularea dispoziţiei nr. 289 din 5 aprilie 2002 şi restituirea în natură, din terenul situat în municipiul Miercurea-Ciuc, în suprafaţă de 7158 mp, înscris în C.F. nr. 4384 Jigodin, nr.top 3183/1/15/1, 3183/1/15/2, 3183/1/17, 3183/1/20, 3183/1/21, 3183/1/24 şi 3183/1/25 a suprafeţei neocupate de construcţii, precum şi a terenurilor pe care s-au ridicat construcţii neautorizate ori construcţii uşoare sau demontabile, iar măsurile reparatorii prin echivalent să fie menţinute numai pentru restul terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 1660 din 4 decembrie 2002, Tribunalul Harghita a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că imobilul în litigiu a trecut cu titlu în proprietatea statului, reclamanta având dreptul conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 doar la diferenţa dintre despăgubirile acordate autoarei sale, actualizate şi valoarea corespunzătoare a imobilului, diferenţa constând în titluri de valoare nominală, aceasta întrucât terenul este ocupat în parte de imobile cu destinaţia de locuinţă, iar cealaltă parte aparţine domeniului public (Parcul Tineretului).
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 10 din 13 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut de asemenea că terenul solicitat nu se poate restitui în natură, deoarece în parte este ocupat de construcţii, o altă parte este afectat construcţiilor respective, iar cea mai mare parte este inclusă în „Parcul Tineretului", susţinerea reclamantei că terenul respectiv a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului neputând fi acceptată ca temei al anulării dispoziţiei primarului raportat la prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că:
- imobilul a trecut la stat fără un titlu valabil întrucât nu făcea parte din categoria bunurilor determinate în Decretul nr. 302/1948, prin care a avut loc naţionalizarea, neavând nici o legătură cu spitalul naţionalizat „Sf. Vicenţiu", iar naţionalizarea s-a făcut fără plata unei drepte despăgubiri;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd restituirea în natură a imobilelor indiferent în posesia cui se află în prezent, cu aplicarea greşită a art. 16 din Legea nr. 10/2001, din dispoziţiile legii, rezultând că bunurile aparţinând domeniului public pot forma obiectul restituirii în natură.
Recursul nu este întemeiat.
Sigur, imobilul în litigiu, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, a fost preluat abuziv de către stat, prin Decretul nr. 302/1948, situaţie în care este supus restituirii în natură, în măsura în care aceasta este posibilă, în caz contrar, măsurilor reparatorii prin echivalent.
Aşa fiind, din acest punct de vedere, faptul dacă trecerea în proprietatea statului a avut loc cu sau fără titlu, în ce interesează, are mai puţină importanţă, fiind suficient ca imobilul să intre sub incidenţa dispoziţiilor legii, ceea ce în speţă este de necontestat.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât, prin OG nr. 184/2002, textul art. 16 din lege (de care se face vorbire în recurs), în ce priveşte posibilitatea restituirii în natură a bunurilor ce fac parte din domeniul public, a fost modificat eliminându-se distincţia între bunurile preluate de stat cu sau fără titlu.
Ca atare, faţă şi de cele cerute prin acţiune, instanţa, prin hotărârea atacată a stabilit în mod corect că imobilul în litigiu nu este supus restituirii în natură.
Sub acest aspect, prin probele administrate, în special expertiza tehnică efectuată în cauză, la care nu au fost formulate obiecţiuni, s-a stabilit că mare parte din teren constituie, ca domeniu public de interes local, „Parcul Tineretului", diferenţa de suprafaţă aparţinând în proprietate altor persoane (fizice), ocupată de construcţii cu terenul aferent (curţi) şi de strada propriu-zisă, situate administrativ sub nr. 17-35.
Este adevărat, parcela cu nr. administrativ de la nr. 17, conform aceleiaşi expertize – Tab. 6.1. apare ca aflându-se în proprietatea Statului Român, în suprafaţă de 37 mp, fiind însă, ca întregul corp funciar 3183/1/15/1, din care face parte, în realitate înglobată în str. P.
Pe de altă parte, din lucrările dosarului rezultă că această parcelă nu a fost cerută prin acţiune, unde se susţine că din terenul naţionalizat s-au format imobilele situate în str. P., acestea făcând şi obiectul expertizei dispuse în cauză, conform chiar obiectivelor indicate de reclamant.
Acesta este desigur şi motivul pentru care, expertiza, prin concluziile sale, a statuat asupra imobilelor menţionate, fără referiri şi la nr. administrativ 17 – Tab.7.1.
În ce priveşte susţinerea în legătură cu persoanele deţinătoare (împrejurare care în opinia recurentului nu ar fi de natură a împiedica restituirea terenului), este de reţinut că, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a legii – pct.9.1., sintagma „indiferent în posesia cui se află în prezent", se referă la calitatea deţinătorului (minister, instituţie publică, etc.), în sensul legii deci, ca entitate deţinătoare sau investită cu soluţionarea notificării.
Faţă de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.I. împotriva deciziei civile nr. 10/A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2926/2003. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 291/2003. Civil. Recurs în anulare → |
|---|
