ICCJ. Decizia nr. 3026/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3026
Dosar nr. 729/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 333 din 31 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă. S-au casat Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 158 din 11iunie 2001 a Tribunalului Prahova şi pe fond, s-a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F.E.R., care a fost obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 84.701.826 lei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut primul motiv de recurs, vizând încălcarea unei forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în judecată nefiind semnată de reclamant, este nulă.
S-a motivat, pe baza probelor aflate la dosar, că acţiunea a fost semnată de o altă persoană, la final figurând semnul grafic / înaintea unei semnături, care, prin comparare de scripte s-a considerat că nu aparţine lui F.E.R.; că nu există nici o procură, prin care reclamantul să fi împuternicit o altă persoană cu exercitarea acţiunii, şi că împuternicirea avocaţială a fost eliberată în baza contractului de asistenţă juridică fără număr, din data de 27 septembrie 1999, care este ulterioară intentării acţiunii.
A mai motivat instanţa, că cererea nefiind semnată de reclamant, este nulă potrivit art. 133 C. proc. civ. Că deşi această nulitate poate fi acoperită în tot cursul judecăţii, iar în speţă a fost invocată prin motivele de recurs din luna aprilie 2002, reclamantul nu a formulat nici întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru suplinirea respectivei lipse.
La 14 februarie 2003, F.E.R. a formulat contestaţie în anulare, împotriva menţionatei decizii, întemeindu-se în drept pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ.
A susţinut că instanţa de recurs, reţinând că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de reclamant, a comis o greşeală de fapt involuntară. Consideră că cererea de chemare în judecată este semnată de reclamant, de vreme ce, până la data recursului, această problemă nu a mai fost invocată.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În speţă, soluţia pronunţată prin Decizia atacată cu contestaţie în anulare, nu este rezultatul vreunei greşeli materiale. Dimpotrivă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă clar că aceasta a fost semnată de altă persoană şi nu de către reclamant, iar la data introducerii acţiunii nu exista nici împuternicire avocaţială şi nici mandat în favoarea unei alte persoane.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată necuprinzând semnătura, iar reclamantul neprezentându-se nici după declararea recursului în aprilie 2002, pentru a suplini această lipsă, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., este nulă.
Fiind o nulitate de ordine publică prevăzută anume de lege, în care vătămarea se prezumă conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ea poate fi ridicată, în orice stadiu al pricinii, astfel cum prevede art. 108 alin. (1), aşa încât susţinerea contestatorului cum că dovada semnării cererii de chemare în judecată ar constitui-o împrejurarea că până în recurs, această problemă nu a mai fost invocată, nu poate fi luată în considerare.
În consecinţă, contestaţia în anulare urmează să fie respinsă, soluţia pronunţată prin Decizia nr. 333 din 31 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, nefiind rezultatul vreunei greşeli materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de F.E.R. împotriva deciziei nr. 333 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2327/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3017/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
