ICCJ. Decizia nr. 3024/2003. Civil. Ordonanta presedintiala (obligatia de a face). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3024
Dosar nr. 5410/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 iulie 2003, G.V. a chemat în judecată pe B.G.M., S.M.R. şi N.E., cerând să fie obligaţi, prin ordonanţă preşedinţială, să consimtă, pentru uzul şi utilitatea băii amenajate în locuinţa proprie, executarea, prin aservirea imobilului învecinat, proprietatea pârâţilor, executarea racordului necesar la reţeaua publică de canalizare.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 7472 din 11 septembrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea, cu motivarea că, admiterea ei prejudecă fondul cauzei, aşa încât, în raport de prevederile art. 581 C. proc. civ. este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că instanţa, ignorând urgenţa soluţionării cererii sale, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. În consecinţă, se impune emiterea ordonanţei preşedinţiale solicitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 581 alin. (1) C. proc. civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Rezultă că admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale este condiţionată de urgenţă şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate, ambele subsumate obligaţiei instanţei de a nu prejudeca fondul cauzei. Dacă se pretinde luarea unei măsuri definitive care implică evocarea şi tranşarea fondului pricinii, condiţiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt întrunite, situaţie în care cererea de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă.
Or, în speţă, reclamanta a cerut, pentru uzul şi utilitatea imobilului propriu care a suferit, după 30 de ani de folosinţă, anumite amenajări constructive, obligarea părţilor să suporte măsura definitivă a executării racordului la reţeaua publică de canalizare. Cum luarea acestei măsuri, echivalentă constituirii unui drept de servitute, implică prejudecarea fondului pricinii, cu temei prima instanţă a respins cererea de ordonanţă preşedinţială.
Aşa fiind şi întrucât nu a fost constatată existenţa unor motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.V. împotriva sentinţei civile nr. 7472 din 11 septembrie 2003 a Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3025/2003. Civil. Ordonanta presedintiala... → |
|---|
