ICCJ. Decizia nr. 3119/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3119
Dosar nr. 584/2003
Şedinţa publică de la 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2921/LM din 20 februarie 2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă, contestatorul B.S. a chemat în judecată intimatul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea ordinului de imputare nr. 349 din 3 februarie 2003.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a îndeplinit funcţia de magaziner cu atribute de gestionar în perioada 27 noiembrie 1996 – 6 iunie 2002 în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
A menţionat că, bunurile a căror contravaloare i se impută nu au intrat în gestiunea sa, că suma imputată cu titlu de prejudiciu reprezentând bunuri, nu i-au fost predate cu gestiune, nu s-a întrunit nici-o comisie de recepţie în acest scop.
Prin sentinţa civilă nr. 3057 din 1 septembrie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis excepţia nulităţii deciziei conform art. 103 alin. (2) C. muncii anterior, a admis contestaţia formulată de B.S. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe, a constatat nulitatea Ordinului (deciziei) nr. 349 din 3 martie 2003 emis de intimată, a exonerat contestatorul de plata debitului şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în ce priveşte excepţia nulităţii deciziei, s-a avut în vedere că plângerea penală nu vizează contestatorul.
În ce priveşte nulitatea Ordinului nr. 349/2003 având ca obiect suma de 864.801.113,75 lei s-a avut în vedere art. 103 alin. (2) din vechiul Cod al Muncii când pagubele au fost cauzate unităţii printr-o faptă ce constituie infracţiune, iar răspunderea se stabileşte potrivit legii penale.
S-a reţinut că Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Compartimentul de Cercetări penale sectorul 2 Poliţie a precizat că, contestatorul este cercetat în dosarul de urmărire penală 0323/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
Instanţa a hotărât că în speţă, nu există răspundere materială, astfel că răspunderea se stabileşte potrivit legii penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Ministerul Afacerilor Externe, care critică hotărârea pronunţată pentru nelegalitate, în sensul că la data angajării răspunderii materiale a contestatorului nu începuse urmărirea penală împotriva acestuia şi că în speţă, cauza trebuia suspendată în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Ministerul Afacerilor Externe a emis Ordinul nr. 349 la 3 februarie 2003 prin care a imputat magazinerului B.S. prejudiciul de 864.801.113,75 lei contravaloarea unor echipamente de informatică şi sisteme audio-video găsite lipsă în gestiunea depozitului M.A.E.
La data 16 decembrie 2002 M.A.E. cu adresa nr. 4879, solicita Poliţiei Sector 2, demararea unei anchete în vederea descoperirii şi tragerii la răspundere a făptuitorului şi a recuperării prejudiciului suferit de M.A.E.
Prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2003 Tribunalul socotind că
s-a făcut plângere penală împotriva contestatorului ridică din oficiu excepţia prevăzută de art. 103 alin. (2) C. muncii anterior, care precizează că, în această situaţie, nu există răspundere materială până la soluţionarea plângerii penale.
Tribunalul a respins excepţia având în vedere că plângerea penală nu vizează pe contestator.
Soluţia tribunalului dată contestaţiei prin care a anulat ordinul de imputare, deoarece răspunderea se stabileşte potrivit legii penale conform art. 103 alin. (2) din vechiul Cod al Muncii, este nelegală, deoarece la data angajării răspunderii materiale a contestatorului nu începuse urmărirea penală împotriva acestuia, nefiind un proces penal împotriva contestatorului.
Această excepţie, ridicată şi la 14 aprilie 2003 a fost respinsă întrucât plângerea penală nu vizează contestatorul.
Instanţa a procedat greşit, când a anulat ordinul de imputaţie, ea cel mult putea suspenda cauza conform art. 244 alin. (2) C. proc. civ., deoarece în cazul în care contestatorul ar fi achitat în procesul penal, M.A.E. nu ar putea recupera prejudiciul în cadrul procesului penal.
De altfel, după cum precizează M.A.E., în motivarea recursului, organele de cercetare penală nu au încunoştiinţat M.A.E. de începerea urmăririi penale împotriva contestatorului.
În speţă, se constată că în mod greşit a fost anulat ordinul de imputaţie, instanţa făcând o aplicare greşită a art. 103 alin. (2) din vechiul Cod al Muncii în sensul că paguba a fost stabilită în sarcina contestatorului când nu începuse urmărirea penală a acestuia şi când, în fapt nu există un proces penal împotriva gestionarului.
În concluzie, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 3057 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă, pe care o casează, şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2325/2003. Civil → |
|---|
