CSJ. Decizia nr. 2394/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2394/2003
Dosar nr.2364/2003
Şedinţa de la 4 iunie 2003
S-a luat în examinare, în camera de consiliu, conflictul de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Bucureşti privitor la soluţionarea plângerii contestatorului S.M.N.împotriva Hotărârii nr.41 din 26 septembrie 2002 a Comsiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne.
În lipsa părţilor a căror citare nu s-a dispus conform art.22 (5) C.proc. civ.
CURTEA,
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.M.N.a chemat în judecată Ministerul de Interne solicitând desfiinţarea hotărârii nr.41/26.09.2002 a Comisiei de Jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, ca şi a hotărârii nr.384/29.07.2002 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor a M.I. şi respectiv a deciziei nr.12/0/130343/27.06.2002 emisă de M.I. prin care i s-a imputat suma de 969.600 lei reprezentând contra-valoarea unor curse efectuate cu autovehicolele I.P.J. Arad în perioada concediului de odihnă
(20.07.2000 – 2.08.2000) fără a putea prezenta documente legale care să certifice prezenţa la serviciu şi executarea unor acţiuni ordonate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.372/3.XII.2002 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Instanţa a reţinut că independent de instituirea prin O.G. nr.121/1998 a unor jurisdicţii administrative în cazul deciziilor de imputare, art.43 din ordonanţă prevedea şi posibilitatea sesizării instanţei judecătoreşti competente după epuizarea lor. Cum litigiul dedus judecăţii era un litigiu de muncă, respectviv un conflict de drepturi, conf. art.5 din Legea nr.168/1999 competenţa de soluţionare a plângerii revenea potrivit art.72 din lege tribunalului în a cărui circumscripţie se afla sediul unităţii emitente a deciziei de imputare, în speţă Tribunalul Bucureşti.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr.988/7.03.2003 şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Timişoara şi constatând existenţa conflictului negativ de competenţă a sesizat Curtea Supremă de Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că întrucât hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne este un act administrativ cu caracter jurisdicţional emis de un organ al autorităţii administrative centrale (Ministerul de Interne) competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine Curţii de Apel Timişoara pe raza teritorială a căreia îşi avea domiciliul contestatorul. A mai precizat că petentul a sesizat instanţa cu plângere împotriva hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne şi nu cu o contestaţie la decizia de imputare emisă de M.I. cum greşit a reţinut Curtea de Apel Timişoara.
Din exainarea conflictului de competenţă ivit se reţin cele ce urmează.
Potrivit art.43 din O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, dacă după epuizarea căilor administrative de atac persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţiei judecătoreşti, competente potrivit legii.
În speţă, S.M.N.a parcurs procedura administrativă jurisdicţională prev. de art.30 şi urm. din O.G. nr.121/1998 şi a sesizat instanţa în condiţiile art.43 din ordonanţă cu plângere împotriva hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne.
Astfel fiind, obiectul litigiului îl constituie plângerea împotriva unui act administrativ, cu caracter jurisdicţional şi prin urmare nu intră sub incidenţa art.72 din Legea nr.168/1999.
Dimpotrivă, faţă de modul de redactare al art.43 din O.G. nr.121/1998 rezultă că hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ şi din această perspectivă competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Timişoara pe raza teritorială a căreia îşi are sediul reclamantul.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art.220 alin.3 din C.proc.civ., urmează a stabili în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a plângerii contestatorului S.M.N.împotriva Hotărârii nr.41 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4284/2003. Civil. Daune - 504 Cod procedura... | ICCJ. Decizia nr. 3416/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
