ICCJ. Decizia nr. 3416/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3416
Dosar nr. 2564/2003
Şedinţa publică de la 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 26 iunie 2002 C.N.H. S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroşani pentru a se dispune anularea dispoziţiei nr. 1525 din 22 mai 2002 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 838 mp înscris în CF nr.719 Petroşani nr.topo 109. S-a solicitat să se constate că imobilul în litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată la restituirea în natură sau prin echivalent, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta având calitate de continuatoare a activităţii SAR Petroşani.
Prin sentinţa civilă nr. 1969 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea ca nefondată, avându-se în vedere că reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat, nu particulară, că nu a deţinut în proprietate imobile de care să fie deposedată abuziv, că nu are calitate de continuatoare a activităţii SAR Petroşani, în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi ca atare nu are vocaţie la restituirea imobilului în litigiu.
Apelul declarat de C.N.H. Petroşani împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 201 din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
S-a reţinut că instanţa a hotărât temeinic asupra lipsei calităţii reclamantei de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, nefiind întrunite cerinţele art. 3 lit. c) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere că reclamanta a fost din totdeauna o întreprindere socialistă de stat, nu o persoană juridică de tip capitalist particular şi nu a deţinut în proprietate imobile, de care să fi fost deposedată abuziv.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de faţă, în condiţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R. Petroşani, aspect asupra căruia instanţele nu s-au pronunţat şi că s-a dat o interpretare restrictivă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c).
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului în principal instanţele au respins contestaţia de faţă, în considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia, sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
Îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
S-a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat, nu particulară, care să fi deţinut în proprietate imobile care să fie preluate abuziv de stat şi ca atare nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii. S-a reţinut temeinic şi că reclamanta nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani.
Interpretarea şi aplicarea în speţă a prevederilor redate este corectă.
Dar, în speţă sunt aplicabile şi prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat textul iniţial prin completarea cu alin. (2) prin O.U.G. nr. 184/2002, publicată în M. Of., partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, potrivit căruia companiile, societăţile naţionale nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestei legi. De asemenea este de observat că potrivit pct. 33 alin. final din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există notificări formulate cu astfel de persoane, ele vor fi respinse ca inadmisibile, prevedere expresă, în vigoare după pronunţarea deciziei recurate, care confirmă implicit corectitudinea soluţiei adoptate.
Faţă de cele arătate, este important de stabilit dacă dispoziţia cuprinsă în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este aplicabilă în speţă, aceasta fiind o aplicare directă a textului menţionat.
Este exact că modificarea, respectiv completarea legii a intervenit după introducerea acţiunii şi soluţionarea cauzei de instanţa de fond. Dar, aceasta poate fi definită ca o normă interpretativă, textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, ce se integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condiţiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate.
În plus, este indubitabil că vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facto futura) unor raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că pentru unitate şi obligativitate generală, textul nou este de imediată aplicare.
De altfel, ar fi discriminatoriu şi ca atare inadmisibil ca accesul companiilor, societăţilor naţionale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 să fie condiţionat de momentul notificării deţinătorului bunului sau al sesizării instanţei de judecată.
Faţă de cele arătate, se impune respingerea recursului declarat în cauză, cu completarea motivării hotărârii date în apel, în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H.S.A. Petroşani împotriva deciziei nr. 201 A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2394/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3119/2003. Civil → |
|---|
