ICCJ. Decizia nr. 3370/2003. Civil. Drepturi banesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3370
Dosar nr. 6276/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 497 (CM) din 23 septembrie 2003, Tribunalul Argeş a respins acţiunea formulată de Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean M., în contradictoriu cu Şcoala Stolnici şi Primăria Comunei Stolnici.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor. În îndeplinirea atribuţiunilor prevăzute la alin. (1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, dar, în speţă, acţiunea a fost formulată de sindicat în nume propriu şi nu în numele membrilor săi.
Se reţine că, reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acţiunii care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost respectate şi în numele cărora s-a formulat cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean M., care invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra tuturor probelor administrate în cauză şi aprecierea greşită a acestora.
Susţine recurentul că, din precizarea la acţiune şi tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că acţiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat înscrişi în tabelul depus la dosar şi nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acţiunii este prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Recursul este întemeiat.
Raportat la actele depuse la dosar şi la dispoziţiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greşit prin hotărârea recurată s-a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a sindicatului.
În prezenta cauză, titulari ai drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acţiune se cere ca pârâtele să fie obligate să reactualizeze salariul de merit, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică şi indemnizaţia pentru funcţia de diriginte, în conformitate cu HG nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic şi contractul colectiv de muncă, şi să plătească sumele cuvenite salariaţilor, începând cu data de 1 mai 2002.
Art. 28 din Legea nr. 54/2003, acordă însă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor săi.
Textul dispune „Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
Se constată că, prin lege, se recunoaşte expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acţiune se precizează că drepturile pretinse decurg din legislaţia muncii şi contractul colectiv de muncă.
Într-adevăr, reprezentantul trebuie să-şi arate calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura reprezentării, pentru că, atunci când nu-şi arată calitatea de reprezentant, este presupus că lucrează în nume propriu.
În speţă însă, sindicatul şi-a arătat calitatea de reprezentant legal al salariaţilor, întrucât cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în completarea acesteia aflată la dosar, există precizarea că acţiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale şi se arată că membrii de sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menţionaţi în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la dosarul tribunalului .
Prin urmare, constatându-se că motivele invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul.
Cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece tribunalul, respingând acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acţiunea şi nu a avut în vedere că, deşi salariaţii sunt reprezentaţi de sindicat, ei stau în proces ca reclamanţi, pentru că prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză se stabileşte existenţa sau inexistenţa drepturilor acestora.
Persoanele în numele cărora sindicatul formulează acţiunea dispun asupra pornirii şi continuării procesului, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunţa la judecată.
În cauză însă, din tabelul aflat la dosar, semnat de 28 membri de sindicat, rezultă că aceştia nu s-au opus la judecată, dar pentru soluţionarea cererii era esenţial să se stabilească modul în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite fiecărui membru de sindicat din cei nominalizaţi.
De aceea, pentru stabilirea împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor şi indemnizaţiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata dacă s-au aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părţii variabile a salariului pentru fiecare salariat.
De asemenea, vor fi administrate şi alte probe, apreciate de instanţa de trimitere ca pertinente şi concludente pentru stabilirea situaţiei de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca expertul să verifice actele care atestă plăţile făcute şi să stabilească baza de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile şi indemnizaţiile, începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat, înscris în tabelul depus la dosar. În ipoteza aplicării procentelor la aceeaşi bază de calcul, expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile şi indemnizaţiile având în vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noţiunea de salariu de bază se regăseşte sub două forme şi să stabilească eventualele daune produse fiecărui membru de sindicat, în numele căruia s-a formulat acţiunea.
Pentru motivele arătate, conform art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean M. împotriva sentinţei civile nr. 497/CM din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2003. Civil. DREPTURI BANESTI. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 336/2003. Civil. Drepturi banesti. Recurs → |
|---|
