ICCJ. Decizia nr. 3371/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3371
Dosar nr. 6277/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 august 2003 contestatorul P.P.P. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa să se dispună prin hotărâre judecătorească anularea hotărârii nr. 4 din 19 decembrie 2002 emisă de intimat prin care a fost sancţionat cu avertisment scris.
Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 12 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de P.P.P.
Pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 9 din 4 octombrie 2002 contestatorul, având calitatea de profesor la Şcoala Tortomanu, a fost sancţionat disciplinar cu "avertisment scris" pentru faptele reţinute în sarcina sa prin raportul comisiei de cercetare din 27 septembrie 2002.
Această decizie a fost atacată de contestator la colegiul de disciplină de pe lângă Inspectoratul Şcolar al judeţului Constanţa, care prin hotărârea nr. 4 din 15 decembrie 2002 a menţinut sancţiunea aplicată.
Prin prezenta contestaţie, profesorul P.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 4/2002 întrucât nu se face vinovat de nici o abatere.
Instanţa de fond a stabilit, din probele administrate, că P.P. a avut un comportament agresiv faţă de elevul F.V. din clasa a VI-a B pe care l-a lovit pentru că nu l-a ascultat. În acest fel, contestatorul s-a abătut de la conduita impusă unui profesor de a fi demn şi civilizat în relaţiile cu elevii iar pentru abaterea săvârşită i s-a aplicat corect sancţiunea disciplinară cea mai uşoară.
Împotriva sentinţei tribunalului contestatorul P.P. a declarat recurs ce a fost admis în principiu pentru îndeplinirea condiţiilor de formă prin încheierea din 26 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Motivându-şi recursul, contestatorul precizează că în mod eronat instanţa de fond a stabilit că este vinovat de abaterea ce i se impută deoarece din declaraţiile elevilor prezenţi la incident cât şi din declaraţia mamei elevului F.V. reiese că nu s-a purtat agresiv cu acesta din urmă.
Că atât directorul şcolii cât şi prietenii săi din Inspectoratul şcolar sunt interesaţi să fie sancţionat deoarece le-a reclamat ilegalităţile săvârşite.
Mai mult, recurentul precizează că este în conflict şi cu primarul comunei ce a influenţat cercetarea.
Totodată, contestatorul menţionează că în comisia de cercetare au fost trecute persoane ce nu au funcţie didactică şi care nu au respectat în cadrul cercetării prezumţia de nevinovăţie şi nu au ţinut cont că mama elevului şi-a retras plângerea cu trei zile anterior sancţionării.
Hotărârea tribunalului este netemeinică, susţine recurentul, întrucât preia generalizările făcute de reprezentanţii inspectoratului şcolar.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În faţa comisiei de cercetare, care are competenţa prevăzută de Legea nr. 128/1997 deoarece au făcut parte şi trei profesori cu acelaşi grad cu recurentul, elevii audiaţi şi care au înştiinţat-o pe mama elevului F.V., au confirmat că recurentul l-a lovit pe colegul lor şi în urma violenţelor acesta a sângerat.
Aşadar, conduita necorespunzătoare a profesorului P. încalcă atât regulamentul cât deontologia profesională, cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond. Această conduită îmbracă forma unei abateri de la disciplina activităţii de profesor iar împrejurarea că mama elevului şi-a retras plângerea nu decade conducerea şcolii din dreptul de a lua măsuri.
Este de observat că în declaraţia sa, recurentul nu a invocat probe în apărare şi nu a cerut audierea altor elevi în cadrul cercetării administrative.
Într-adevăr, recurentul a dovedit cu actele anexate recursului că este în conflict cu primarul comunei Tortomanu, dar aceste divergenţe nu au legătură cu atitudinea violentă a recurentului faţă de elevul F.V.
Aşa fiind, Curtea, apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinţei civile nr. 1064 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2003. Civil. Uzucapiune - conflict... | ICCJ. Decizia nr. 3296/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
