ICCJ. Decizia nr. 3373/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3373
Dosar nr. 6281/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 iulie 2003 contestatorul S.I. a chemat în judecată pârâta SC C.R.D. SA şi a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 173 emisă la data de 13 iunie 2003 în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii, reintegrarea în postul deţinut anterior, precum şi plata drepturilor băneşti până la efectiva încadrare.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 741 din 23 septembrie 2003 a admis contestaţia, a anulat Decizia de desfacere a contractului de muncă, a dispus reintegrarea în postul deţinut anterior şi a obligat intimata la plata tuturor drepturilor băneşti până la reîncadrare. Aceasta a fost obligată şi la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Instanţa a reţinut că unitatea intimată nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 65 alin. (1) C. muncii, temeiul de drept al deciziei nr. 173/20033 de desfacere a contractului de muncă. Apărarea privind vânzarea reţelei CATV din Băiuţ nefiind de natură a susţine că aceasta ar fi avut dificultăţi economice. Mai mult, la data emiterii deciziei atacate în statul de funcţii avea un post vacant, identic cu cel ocupat de contestator, dar care nu i-a fost oferit, cu motivarea că acesta nu ar fi putut face naveta la Baia Mare. Nici prevederile art. 73 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) nu au fost respectate de angajator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC C.R.D. SA, a solicitat modificarea hotărârii atacate şi respingerea contestaţiei.
În motivarea recursului se arată că în contextul art. 169 alin. (3) C. muncii a considerat că obligaţia faţă de contestator aparţinea cumpărătorului reţelei CATV Băiuţ, localitate unde aceasta şi domiciliază, postul din Baia Mare fiind la o distanţă prea mare (50 km) pentru a putea fi oferit. În plus planul de repartizare presupunea eficientizarea activităţii societăţii şi s-a concretizat prin vânzarea reţelei Băiuţ, astfel fiind respectate prevederile art. 65 alin. (1) C. muncii.
Prin încheierea din 26 februarie 2004 această instanţă, în aplicarea prevederilor OUG nr. 58/2003, a admis în principiu recursul, fixând termen în şedinţă publică pentru dezbateri.
Recursul se priveşte ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Recurenta SC C.R.D. SA prin Decizia nr. 173 din 13 iunie 2003, comunicată la 30 iunie 2003 a desfăcut contractul de muncă al contestatorului S.I. în temeiul art. 66 alin. (1) C. muncii.
În decizie se specifică numai persoana responsabilă cu aducerea acesteia la îndeplinire, precizând că va fi comunicată salariatului şi termenul în care poate fi contestată şi la ce instanţă.
Potrivit art. 73 alin. (1) C. muncii persoanele concediate în temeiul art. 65 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Această obligaţie nu a fost respectată de angajator, situaţie de altfel recunoscută prin întâmpinare.
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) C. muncii, Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Unitatea recurentă, prin Decizia nr. 173/2003 atacată nu a respectat nici una dintre obligaţiile legale arătate, astfel cum se poate observa din conţinutul deciziei citate.
Art. 65 alin. (1) C. muncii se referă la concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului şi prevede că această concediere, poate fi determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii, iar alin. (2) stabileşte că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Nici aceste condiţii nu au fost îndeplinite în cauza supusă judecăţii. Vânzarea reţelei din Băiuţ, nu poate fi de natură a susţine îndeplinirea vreuneia dintre condiţiile prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât contestatorului nu i s-a oferit postul vacant, identic cu cel ocupat de acesta, astfel cum rezultă din statul de funcţii. Motivarea privind protejarea salariatului raportat la distanţa mare de efectuare a navetei nu poate fi primită. Aceasta putea constituit un eventual motiv de refuz al postului şi nu un motiv pentru neoferirea lui.
Nici prevederile art. 169 C. muncii invocate de recurentă în motivele de recurs, nu susţin temeinicia şi legalitatea deciziei atacate. Potrivit alin. (1) al textului de lege citat, salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii sau al unor părţi ale acesteia iar, conform alin. (3) transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu pot constitui motiv de concediere individuală sau colectivă de către cedat ori de către cesionar. Or, recurenta a încălcat şi aceste prevederi legale, astfel cum rezultă din cele arătate mai sus.
În consecinţă instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală bazată pe probele administrate.
Astfel fiind, faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâta SC C.R.D. SA împotriva sentinţei civile nr. 741 din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă.
Respinge cererea privind cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant S.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3310/2003. Civil. Uzucapiune - conflict... → |
|---|
