ICCJ. Decizia nr. 3418/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3418
Dosar nr. 2566/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 iunie 2002 reclamanta C.N.H. SA a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroşani solicitând anularea dispoziţiei nr. 1539 din 22 mai 2002 emisă de pârâtă, prin care a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 41.307 mp, înscris în C.F. nr. 1194 Petroşani, nr. topo 606, 685.
Totodată a solicitat să se constate că imobilul în litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată să i-l restituie în natură sau prin echivalent, în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (2), (3), (9) şi art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 2000 din 20 noiembrie 2002 a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin Decizia nr. 210 A din 27 februarie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul reclamantei C.N.H. Petroşani, cu motivarea că terenul în litigiu a fost preluat de stat în baza Legii nr. 119/1948 de la S.A.R. Petroşani, dar că reclamanta nu este îndreptăţită, în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la restituirea bunului în natură sau prin echivalent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele prevăzute de pct. 7, 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora, a arătat în esenţă, că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R. Petroşani, astfel încât are beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, soluţia pronunţată, fiind nemotivată şi în contradicţie cu legea şi dovezile administrate în cauză, se impune a fi reformată.
Întrucât acţiunea a fost introdusă anterior OUG nr. 184/2002, a solicitat admiterea ei, aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Potrivit reglementărilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, introduse prin OUG nr. 184/2002 (publicată în M. Of. partea I, nr. 929 din 18 octombrie 2002), companiile, societăţile naţionale, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestei legi.
Pct. 3.3. alin. final din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2001 (publicate în M. Of. p. I, nr. 324 din 14 mai 2003), prevăd că în cazul în care există notificări formulate de astfel de persoane juridice, ele vor fi respinse, ca inadmisibile.
Incontestabil, în pricina de faţă, acţiunea fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 a fost promovată de o companie naţională, referitor la care, de primă instanţă se cere a se şti dacă-i sunt aplicabile reglementările legale menţionate. Acest lucru se impune deoarece art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 succede notificării şi cererii introductive de instanţă.
Răspunsul afirmativ se impune indiferent dacă textul art. 3 alin. (2) este privit ca o normă interpretativă sau caracterizat ca dispoziţie a unei legi noi.
În primul caz, textul fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, se integrează Legii nr. 10/2001 şi în condiţiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, au aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate.
În al doilea, apare indubitabil că, vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facta futura) unor raporturi juridice trecute (stări de fapt durabile în timp), ceea ce înseamnă că pentru unitate şi obligativitate generală (pentru toţi) este de imediată aplicare.
Ca atare, împotriva ordinii publice nu poate prevala ideea că accesul companiilor/societăţilor naţionale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 ar fi condiţionat de momentul notificării deţinătorului bunului sau al sesizării instanţei de judecată.
Un asemenea criteriu legea nu-l prevede, iar prin consecinţă, ar fi discriminatoriu şi, ca atare inadmisibil.
De altfel, pct. 33 din Norme, dezvoltând raţiunea excepţiilor instituite prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fundamentează inadmisibilitatea pe existenţa altor căi şi mijloace de reglementare a problemelor de proprietate ale persoanelor juridice exceptate.
Aşa fiind, se impune respingerea recursului cu susbstituirea motivării în sensul considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA Petroşani împotriva deciziei nr. 210 A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 3373/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs → |
|---|
