CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3579
Dosar nr.2949/2003
Sedinţa publică de la 23 septembrie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.525 din 31 mai 2002 a Tribunalului Maramureş, precum şi împotriva deciziei nr.1619 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj - secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic M.A., lipsind intimaţii reclamanţi M.V., F.V., P.Z., P.M., G.M., P.A., G.E., C.M., C.R., P.V., P.I.şi R.V..
Procedura completă.
Neformulându-se cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare.
Consilier juridic M.A., pentru intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, solicită admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25.04.2002 sub nr.3051 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamanţii: M.V., F.V., P.Z., P.M., G.M., P.A., G.E., C.M., C.R., P.V., P.I.şi R.V. toţi cu domiciliul ales în Târgu Lăpuş str.Liviu Rebreanu nr.77, au chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Maramureş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi să le restituie sumele încasate prin reţinerea nelegală a procentului de 7% din salariu fiecărui reclamant, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, aplicarea coeficientului de inflaţie, la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat în esenţă că prin Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească şi HG nr.409/1998 s-a instituit gratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, precum şi pentru familiile acestora.
Se mai arată că aceste prevederi au caracter special şi ele derogă de la prevederile Legii 145/1999 privind asistenţa medicală, lege care are un caracter general.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii deoarece reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită, dacă fac dovada reţinerii în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.
Tribunalul Maramureş a formulat întâmpinare invocând lipsa calităţii procesuale pasive, şi o cerere de chemare în garanţie a Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J. Bucureşti, solicitând instanţei ca în ipoteza în care va fi admisă acţiunea principală să se admită şi cererea de chemare în garanţie la restituirea sumelor reţinute de la reclamanţi şi virarea lunar cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr.525 din 31.05.2002 a admis acţiunea, a constatat că în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, a fost calculat şi reţinut, în mod nelegal un procent de 7% din drepturile salariale ale reclamanţilor reprezentând contribuţia la asigurările sociale de sănătate şi a obligat Ministerul Justiţiei să restituie fiecărui reclamant sumele de bani reprezentând drepturile salariale anterior menţionate; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a disjuns cererea de chemare în garanţie a Casei de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că în perioada1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 prin Legea nr.92/1992 şi OG nr.409/1998 s-a instituit gratuitatea asigurărilor medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, dispoziţii legale care se coroborează cu prevederile Legii nr.145/1999.
Se mai reţine că abia la data de 20 martie 2001 prin Legea nr.118/2001 aceste prevederi au fost modificate, dar acest act normativ este ulterior datei de 1.03.2001.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr.1619 din 23.07.2002 a respins ca nefondat recursul declarat de către Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr.388 din 19.04.2002 pronunţată de Tribunalul Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că gratuitatea asistenţei medicale a categoriei de persoane din care fac parte reclamanţii nu poate fi interpretată, până la modificarea art.99 din Legea nr.92/1991 prin Legea nr.118/2001, decât prin scutirea de plată a contribuţiei la fondul de asigurare sociale de sănătate, astfel că, pretenţiile reclamanţilor sunt justificate.
În conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1991 şi art.330 pct.2 C.proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr.525/31.05.2002 a Tribunalului Maramureş şi a deciziei nr.1619/23.07.2002 a Curţii de Apel Cluj, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, lucru ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens se arată că în conformitate cu art.99 din Legea nr.92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr.409/1998 precum şi Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr.145/1997.
De asemenea, se susţine că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se mai invocă şi faptul că în Legea nr.145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apatrizi care au reşedinţa în România şi totodată obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, se apreciază că prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În consecinţă, pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii reclamanţilor ca nelegală.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut faptul că atât în considerentele hotărârilor criticate cât şi în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleaşi prevederi legale, însă interpretarea lor fiind total diferită.
Astfel, printr-o interpretare sistemică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a se reţine următoarele.
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art.99 şi art.141 din Legea nr.92/1992 republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în alineatul al doilea al art.99.
În acest sens Guvernul a emis la data de 20.07.1998, Hotărârea nr.409 care, în art.1, arată fără echivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 – intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 – acelaşi lucru este prevăzut şi în Normele comune nr.318/F.B. – 64 – 807/C din 26.05.1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG nr.409/1998.
În consecinţă, trebuie avute în vedere aceste acte normative care arată fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzut de art.99 şi art.141 din Legea nr.92/1992 se face în condiţiile Legii nr.145/1997 care prevede în art.4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară iar în aliniatul al doilea arată în mod imperativ că „asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
În articolele 6 şi 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Cu alte cuvinte, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa – anume ca beneficiile gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii nr.145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art.99 şi 141 din Legea nr.92/1992 să aibe calitatea de asiguraţi, fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la „condiţiile Legii nr.145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art.6 sau art.55 din aceeaşi lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptaţilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Prin urmare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile legii nr.145/1997" a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportul între legea specială nr.92/1992 şi legea generală nr.145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai sus enunţate, încălcând esenţial legea lucru ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele invederate mai sus urmează a se reţine şi faptul că anterior soluţionării irevocabile a cauzei, prin legea nr.118/30.03.2001 pentru aprobarea OUG nr.179 din 11.XI.1999 privind modificarea şi completarea Legii nr.92/1992, aliniatul 1 al articolului 99 a căpătat următorul cuprins „magistraţiiîn activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate" ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost construită în sensul că gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, văzând şi dispoziţiile art.314 cod procedură civilă, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile criticate, iar pe fond, a se respinge acţiunea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1619 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă şi a sentinţei civile nr.525 din 31 mai 2002 a Tribunalului Maramureş, pe care le casează şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 351/2003. Civil. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 349/2003. Civil → |
|---|
