ICCJ. Decizia nr. 352/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 352.
Dosar nr. 16438/1/2003
Nr. vechi 4752/200.
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin sentinţa civilă 36/S din 24 ianuarie 2003, Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de contestatorul G.H. în contradictoriu cu intimata Prefectura judeţului Braşov; a anulat înştiinţarea nr. 4842 din 4 iunie 2002; a obligat intimata să emită o decizie de acordare a despăgubirilor pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, judeţul Braşov.
În considerentele sentinţei se arată că hotărârea intimatei de a nu acorda despăgubiri băneşti pentru imobilul expropriat încalcă dispoziţiile art. 23, art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10 lit. c) din HG nr. 614/2001.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 43/Ap din 23 mai 2003 a respins, ca nefondat, apelul intimatului pentru considerentele ce succed.
Imobilul în litigiu a fost expropriat pe criterii etnice, nu pentru cauză de utilitate publică şi nu a fost demolat.
În baza dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, edificatul a fost vândut către M.V.
În atare situaţie, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) din HG nr. 614/2001, întrucât se referă la imobilele preluate abuziv de stat şi demolate parţial sau total.
Decizia a fost atacată cu recurs de intimata-apelantă Prefectura judeţului Cluj, întemeiat în baza dispoziţiilor art.304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Prin dezbaterea motivelor de recurs Decizia este criticată pentru motivele ce se vor arăta.
Decizia/dispoziţia motivată este dată doar după consumarea procedurii prevăzute de art. 24 din lege şi ca atare anularea acesteia este prematură.
Legea prevede tipul de act ce poate fi emis de intimată în faza administrativă. Adresa emisă nu este în măsură să afecteze dreptul petentului de a primi despăgubiri băneşti pentru imobil, fiind o simplă adresă folosită în faza administrativă, prin care notificarea nu a fost soluţionată în fond, încercându-se doar restituirea în natură.
De asemenea, prefecturile au obligaţia să verifice dacă varianta solicitată de persoana îndreptăţită este singura posibilă.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Curtea a reţinut cele ce urmează:
Recurenta, prin adresa nr. 4842 din 4 iunie 2002, a comunicat intimatului că nu pot fi acordate despăgubiri băneşti pentru imobilele expropriate pentru cauză de utilitate publică.
Înştiinţarea menţionată întruneşte toate condiţiile prevăzute în art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că, deşi nu poartă titulatura de decizie, este motivată în fapt şi în drept. Se arată astfel, că dispoziţiile art. 10 din Anexa la HG nr. 614/2001 sunt inaplicabile deoarece imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.
Prin actul emis, notificarea a fost soluţionată în fond, întrucât recurenta a menţionat faptul că cererea intimatului de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobil nu este fondată.
Ca atare, instanţa de apel a calificat corect actul administrativ emis de recurentă. A interpreta în alt mod conţinutul adresei ar conduce la un formalism inutil, în defavoarea persoanei îndreptăţite la reparaţie pentru imobilul preluat abuziv.
Recurentul invocă drept temei al recursului şi depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Prin sintagma „depăşirea puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.
Legea nr. 10/2001 instituie controlul judiciar asupra actelor emise de organele administraţiei de stat în aplicarea acestui act normativ, aşa încât critica este vădit nefondată.
Curtea, constatând că instanţa a aplicat corect legea, în limitele investirii şi competenţelor sale, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Prefectura Judeţului Braşov împotriva deciziei civile nr. 43 Ap din 23 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6839/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3270/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
