CSJ. Decizia nr. 3825/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3825Dosar nr. 4858/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 octombrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 octombrie 2002 pe rolul Judecătoriei Târgovişte, reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Giurgiu a chemat înjudecată pe pârâtul F.T., domiciliat în jud.Dâmboviţa, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 340.398 lei, reprezentând comisionul de 2% plătit CEC de către reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 529 din 19 februarie 2003, Judecătoria Târgovişte şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, cu motivarea că pretenţiile reclamantei decurg din plata ajutorului de şomaj către pârât, iar art. 28 din Legea nr. 1/1991 prevede aplicarea aceleiaşi proceduri ca pentru litigiile de muncă, care sunt de competenţa tribunalului.
La rândul său, Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 37 din 20 mai 2003 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte. S-a reţinut în motivarea soluţiei adoptate că litigiul de faţă este unul civil de drept comun, iar nu unul de muncă, astfel încât competenţa aparţine instanţei de drept comun.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, cauza a fost înaintată, conform art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curţii Supreme de Justiţie.
Curtea, legal învestită, urmează a stabili că în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Târgovişte, iniţial învestită.
Într-adevăr, deşi reclamanta a făcut referire, în motivarea cererii de chemare în judecată, la dispoziţiile art. 37 alin. (4) din OUG nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, litigiul nu este în sine un litigiu de muncă pentru a atrage competenţa specială a tribunalului de la sediul unităţii. Între părţile litigante nu au existat raporturi de muncă, ci debitul pretins reprezintă un comision pentru serviciile prestate de reclamantă în favoarea pârâtului.
De aceea, conform regulii generale prevăzute în art. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se va face la domiciliul pârâtului, instanţă pe care dealtfel reclamanta a ales-o.
Soluţia Codului este raţională, fiind expresia prezumţiei – similară celei de nevinovăţiedin dreptul penal – că pârâtul nu datorează nimic. În lipsa unei astfel de soluţii, oricine ar putea fi la discreţia unor reclamanţi de rea-credinţă.
Faţă de cele ce preced, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial investite, Judecătoria Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Giurgiu şi F.T. în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3800/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 379/2003. Civil → |
|---|
