CSJ. Decizia nr. 4151/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4151
Dosar nr. 2372/2003
Şedinţa publică din21 octombrie2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar , constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Sibiu solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pe pârâţi la plata impozitului reţinut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, reactualizat conform indicelui de inflaţie, până la data achitării efective.
Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând ca în situaţia admiterii acţiunii, acesta să fie obligat să-i plătească sumele pretinse.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a trecut în rezervă la data de 30 aprilie 2000 şi că, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de ajutoare neimpozabile stabilite în raport de solda lunară brută în luna schimbării poziţiei de activitate.
Ministerul de Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât ajutoarele acordate conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 sub formă de solde brute se impozitează în conformitate cu OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 784 din 6 decembrie 2001, a admis acţiunea împotriva pârâtului Ministerul de Interne şi l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului suma de 52.901.468 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, ce se actualizează în continuare până la data plăţii efective.
A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul de Interne împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 52.901.468 lei, actualizată în continuare până la achitarea efectivă a ei.
A respins acţiunea faţă de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu constatând lipsa calităţii procesual pasive a acestui pârât.
A obligat pârâtul Ministerul de Interne la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că OG nr. 73/1999 stipulează expres în art. 5 lit. a) că nu sunt impozabile şi nu se impozitează ajutoarele, îndemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice.
Prin Decizia civilă nr. 993/R din 20 mai 2002 Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul declarat de către chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice împotriva hotărârii instanţei de fond ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi totodată sunt şi vădit netemeinice.
Se susţine că instanţele au aplicat dispoziţii care la data soluţionării cauzei erau abrogate.
Astfel cu privire la plăţile compensatorii la care avea dreptul reclamantul şi acordate în baza dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999, trebuia făcută aplicaţiunea art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În acest sens se susţine că având în vedere obiectul de reglementare a celor două acte normative, în materia impozitării veniturilor, OG nr. 73/1999 este legea specială, asfel că orice altă dispoziţie anterioară contrară acesteia, urmează a fi considerată abrogată.
Se susţine de asemenea că această abrogare rezultă şi din faptul că ajutoarele calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate de la impozitare aşa cum sunt veniturile prevăzute de art. 5 şi art. 6 din OG nr. 73/1999, ce urmează regimul de drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condiţiile art. 4 raportat la art. 23 din acelaşiact normativ.
O altă susţinere din motivarea recursului în anulare este aceea că instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile HG nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind Normele metodologice pentru aplicarea art. 5 din OG nr. 73/1999, considerând că sunt venituri neimpozabile cele prevăzute la poziţia 8 – ajutorul social acordat potrivit legii, şi la poziţia 27 – ajutoarele sociale acordate în baza legislaţiei de pensie.
Coroborând aceste dispoziţii cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, instanţele au stabilit ca reţinerea impozitului din ajutorul neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcţie de solda netă sunt nelegale deşi în discuţie erau ajutoarele calculate pe baza soldei brute.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din OG nr. 73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar potrivit art. 23 lit. b) din acelaşi act normativ, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la soldă lunară, indemnizaţii,prime, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii.
Aşadar, ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt asimilate de legiuitor, veniturile din salarii, care se impozitează.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut în primulrând că prin dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 se consacră o normă de excepţie, un beneficiu cadrelor militare la trecerea în rezervă, astfel .
1 „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art.1 beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lunară.
2 „....pentru orice an rămas până la limita de vârstă, un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile".
La aproximativ o lună de la apariţia Legii nr. 138/1999 a fost publicată în M.Of., din 31.o8.1999 – OG nr. 73 privind impozitul pe venit care reglementează întregul sistem de impunere fiscală.
Această ordonanţă a reglementat şi anumite excepţii şi scutiri, astfel art. 5 şi art. 6 se referă la categoria de venituri care nu sunt impozabile şi respectivla veniturile scutite de impozit.
Din interpretarea prevederilormai înainte arătate urmează a reţine că ajutoarele instituite de Legea nr. 138/1999, deşi neimputabile, până la apariţia OG nr. 37, nu au fost incluse în cele două categorii de venituri; nesupuse impozitării sau scutite de impozit.
Astfel, deşi în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuia raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi respectiv HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Ori, faţă de împrejurarea că însuşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat,apare evident că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare, în condiţiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În acest sens sunt şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066/1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern în situaţii de necesitate şi altele.
Textulmenţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare aceste ajutoare sunt de natură salarială şi potrivit dispoziţiilorart. 4alin. (1)lit. b)dinOGnr. 73/1999,salariilesuntsupuse impozitului pe venit, iar conform art. 23 lit. b) din aceeaşi ordonanţă, sunt asimilate în vederea impunerii, drepturile la solda lunară,indemnizaţii, prime, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
Pe de altă parte, este de reţinut că în art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 care enumerăveniturile scutite de impozit, figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în bazasoldei lunare nete.
Ori, în speţă, plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate reclamantului au fost calculate în raport de solda lunară brută şi deci şi din acest punct de vedere aceste venituri erau impozabile.
De altfel, în art. 86 din OG nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţie contrară acestei ordonanţe, ceea ce confirmă intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
În legătură cu constituţionalitatea prevederilor acestui text de lege este de menţionat faptulcă prin mai multe decizii Curtea Constituţională a României s-a pronunţat arătând că art. 86 din OG nr. 73/1999 este constituţional, arătând expres că „nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca printr-o lege nouă să fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioară – ordonanţele guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege până la eventuala lor respingere de către Parlament".
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a constata că recursul în anulare este întemeiat şi urmează a fi admis şi a casa hotărârile pronunţate de către Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu şi pe fond a respinge acţiunea formulată de către reclamantul P. T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei civil.
nr. 993/Rdin 20 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a sentinţei civile nr. 784 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu pe carele casează şi respinge acţiunea formulată de reclamantul F.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 415/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4145/2003. Civil → |
|---|
