CSJ. Decizia nr. 4149/2003 Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4149
Dosar nr. 5194/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea disjunsă şi ulterior completată, reclamantul M.G. a solicitat, instanţei, în contradictoriu cu M.D., partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a bunurilor sale personale, bunuri însuşite de pârâtă la plecarea din domiciliul conjugal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 6060 din 20 septembrie 1994 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la 27 martie 1975 şi s-a disjuns cererea de partaj a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. De asemenea, s-a susţinut că părţile au o contribuţie egală atât la dobândirea imobilului ce a constituit domiciliul conjugal, respectiv apartamentul nr. 17 situat în Bucureşti, sector 4, cât şi la achiziţionarea bunurilor mobile.
Pârâta a depus întâmpinare şi cererea reconvenţională solicitând să se constate contribuţia sa majoră la dobândirea apartamentului şi să se includă în masa de partaj o serie de bunuri mobile aflate în posesia părţilor precum şi chiriile obţinute de reclamant în perioada 1993 – 1997.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că apartamentul a fost achitat integral de aceasta prin plata diferenţei de preţ, în cuantum de 58.496 lei, astfel încât, are o cotă majoră la dobândirea bunului supus partajului.
Prin sentinţa civilă nr. 9733 din 3 noiembrie 1998, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis în parte, atât acţiunea completată a reclamantului, cât şi cererea reconvenţională a pârâtei, s-a constatat că părţile au dobândit cu contribuţie egală, imobilul situat în Bucureşti,precum şi o serie de bunuri mobile. S-a mai reţinut că pârâta a achitat cu contribuţie exclusivă suma de 58.496 lei în vederea cumpărării apartamentului, valoarea totală a masei partajabile fiind de 111.560.000 lei.
S-a dispus ieşirea din indiviziune conform dispozitivului prin formarea şi atribuirea de loturi.
În lotul reclamantului, în valoare de 106.240.000 lei au fost incluse bunuri mobile şi apartamentul, iar în lotul pârâtei, bunuri mobile în cuantum de 6.040.000 lei, urmând ca pentru realizarea drepturilor sale valorice să primească o sultă de 49.798.496 lei.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la restituirea bunurilor personale precum şi cererea acesteia de completare a masei partajabile cu chiriile obţinute de fostul soţ în perioada 1993 – 1997.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că părţile au o contribuţie egală la dobândirea apartamentului, întrucât acesta a fost achiziţionat în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 4622/4/1993, cu plata preţului în rate. Faptul că pârâta a achitat, cu contribuţia exclusivă o parte din preţul apartamentului, nu-i conferă acesteia o cotă devălmaşă mai mare, ci un drept de creanţă împotriva reclamantului.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia nr. 1384 din 23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 3406 din 28 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de M.D., a modificat hotărârea tribunalului, în sensul că, a stabilit valoarea masei partajabile ca fiind de 291.810.000, cota de 82% în favoarea pârâtei la dobândirea bunurilor comune şi de 18% a reclamantului M.G. În consecinţă, a scos din lotul acestuia apartamentul şi l-a inclus în lotul pârâtei-reclamante cu obligarea acesteia la sultă în valoare de 49.513.000 lei, a trimis cauza spre rejudecarea apelului numai cu privire la cererea vizând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului.
Împotriva deciziei nr. 3406 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în conformitate cu art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a susţinut că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că, totodată, Decizia este vădit netemeinică.
În dezvoltarea recursului în anulare s-a susţinut că instanţa a încălcat prevederile art. 30 alin. (1) din C. fam. cu privire la cota de contribuţie de 82% pe care pârâta-reclamantă M.D. a avut-o la dobândirea bunurilor comune, ceea ce a condus la mărirea artificială a dreptului soţului solvens, fără ca aceasta să se datoreze contribuţiei sale reale la sarcinile comunităţii matrimoniale.
S-a apreciat că operează prezumţia de contribuţie egală a soţilor pe ansamblul comunităţii de bunuri.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 30 din C. fam., bunuriledobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Orice convenţie contrară este nulă.
În virtutea, prezumţiei de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune de la data achiziţionării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepţia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum şi a bunurilor prevăzute de art. 31 din C. fam., care sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ.
Calificarea unui bun al soţilor ca fiind comun sau propriu prezintă interes în relaţiile dintre soţi, deoarece în cazul acţiunii de partaj a bunurilor comune; fiecare dintre soţi are – în principiu, interesul să dovedească faptul că unele dintre bunuri sunt proprii şi ca atare, nu fac obiectul împărţelii.
În speţă, imobilul în litigiu a fost dobândit de părţi în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr. 4622/4 din 25 iunie 1993 încheiat cu SCAVL Berceni în temeiul Decretului Lege nr. 61/1990.
În raport de momentul în care bunul a intrat în patrimoniul comun al soţilor, acesta constituie proprietatea lor codevălmaşă. La încetarea stării de comunitate, împărţeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaş în raport cu contribuţia reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitatea de cote, adică prin diferenţierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contribuţie a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunităţi şi nicidecum asupra fiecărui bun în parte.
De aceea, plata diferenţei de preţ de 58.496 lei efectuată de M. D. prin chitanţa nr. 34216 din 1 noiembrie 1993, nu este de natură să-i confere acesteia, o cotă parte corespunzătoare din valoarea de circulaţie a imobilului de 283.500.000 lei şi deci, o cotă de contribuţie majorată pe ansamblul comunităţii de bunuri, pârâta-reclamantă dobândind doar un drept de creanţă corespunzător valorii reactualizate a sumei plătite pentru achitarea integrală a apartamentului în litigiu.
Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel, necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. În lipsa altor probatorii din care să rezulte că unul din soţi a avut o contribuţie mai mare la achiziţionarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă ca ambii soţi au avut contribuţii egale şi deci, împărţirea acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părţi egale.
În cauză, instanţa stabilind o cotă majoră de contribuţie de 82% a pârâtei-reclamante M.D., la dobândirea bunurilor comune, a determinat o mărire artificială a cotei acesteia fără a avea un suport real la sarcina comunităţii matrimoniale.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis, a se casa Decizia Curţii de Apel Bucureşti, în sensul, respingerii recursului declarat de M.D. împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti cu privire la cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune şi la lotizarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 3406 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pe care o casează, în sensul respingerii recursului declarat de M.D. împotriva deciziei nr. 1384 din 23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5528/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 555/2003. Civil. Plângere Legea nr.18/1991.... → |
|---|
