ICCJ. Decizia nr. 4475/2003. Civil. Restituire imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4475
Dosar nr. 3586/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 27 august 2002 a Tribunalului Neamţ s-a admis în parte acţiunea pentru restituire imobil formulată de reclamantele T.G. şi M.V. în contradictoriu cu SC T. SA Piatra Neamţ, Primăria Municipiului Piatra Neamţ şi Prefectura Neamţ, s-a constatat că restituirea în natură a terenului de 800 mp, proprietatea reclamantelor, aflat în posesia pârâtei SC T. SA, nu este posibilă, s-a anulat hotărârea nr. 5 din 5 iulie 2001 a SC T. SA, fiind obligată această pârâtă să plătească reclamantelor suma de 7.500 dolari SUA cu titlu de despăgubiri, ca măsură reparatorie pentru terenul preluat fără titlu, în condiţiile şi potrivit procedurii prevăzute la Capitolul V din Legea nr. 10/2001, s-a respins acţiunea faţă de Primăria Piatra Neamţ şi Prefectura Judeţului Neamţ pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că reclamanta M.V. este soţia supravieţuitoare a defunctului G.T. (decedat la 31 august 1990), iar reclamanta T.G. este fiica sa.
La data de 19 iulie 1964 cei doi soţi au cumpărat, cu act autentic, suprafaţa de 800 mp teren, astfel că reclamantele şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului.
Terenul a fost preluat fără titlu şi fără despăgubiri în anul 1976. În prezent, terenul face parte din suprafaţa de 25.656 mp cu care SC T. SA şi-a majorat capitalul social prin hotărârea nr. 63 din 18 martie 1999.
SC T. SA a făcut reclamantelor o ofertă de restituire a terenului în compensare, în suprafaţă de 242 mp prin hotărârea AGA nr. 5 din 5 iulie 2001, ofertă refuzată de reclamante.
Instanţa de fond a apreciat că hotărârea nr. 5 din 5 iulie 2001 este nelegală, întrucât pârâta avea obligaţia ca, în conformitate cu art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, să facă reclamantelor o ofertă de despăgubiri băneşti.
Având în vedere expertiza de evaluare a terenului instanţa a obligat pârâta SC T. SA la plata sumei de 7.500 dolari SUA.
Prin Decizia civilă nr. 86 din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău s-au admis apelurile declarate de ambele părţi, s-a anulat sentinţa de fond şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.
În urma rejudecării, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 35 din 16 aprilie 2003 a respins ca nefondată acţiunea reclamantelor.
Instanţa a reţinut, în esenţă următoarele:
Din modul în care a fost redactată notificarea către SC T. SA rezultă că reclamantele au solicitat restituirea terenului în natură, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri.
Instanţa de fond în mod greşit a obligat societatea pârâtă la plata despăgubirilor în sumă de 7.500 dolari SUA, întrucât Legea nr. 10/2001 prevede la Capitolul V ca unitatea deţinătoare transmite oferta de acordare a despăgubirilor Prefecturii, iar în ce priveşte cuantumul despăgubirilor sunt incidente dispoziţiile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 16 şi art. 17 din HG nr. 614/2001.
Ca atare, instanţa nu are competenţa de a stabili cuantumul despăgubirilor şi persoanele care sunt obligate să le plătească.
Prin Decizia civilă nr. 738 din 3 iunie 1997 a Tribunalului Neamţ, definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că cei 800 mp de teren fac parte din domeniul public al statului.
Expertiza efectuată în cauză concluzionează că din cei 800 mp teren, 558 mp fac parte din domeniul public, fiind alee betonată de acces între str. D. şi poarta de intrare a SC T. SA, iar diferenţa de 242 mp sunt ocupaţi de perimetul SC T. SA
Faţă de aceste împrejurări se constată că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, aspect sesizat şi de reclamante, care prin precizarea la acţiune au solicitat despăgubiri, respectiv echivalentul actualizat al sumei de 7.500 dolari SUA.
Acordarea de despăgubiri, ca măsură reparatorie, este reglementată expres, în Capitolul V al Legii 10/2001 (art. 36-40). Conform acestor reglementări acordarea de despăgubiri este o procedură specială care exclude dreptul instanţelor judecătoreşti de a hotărî asupra cuantumului acordat persoanelor îndreptăţite.
Ca atare, cererea reclamantelor de pronunţare a unei hotărâri prin care pârâta SC T. SA Piatra Neamţ să fie obligată la plata de despăgubiri băneşti este inadmisibilă.
Oferta SC T. SA de compensare a terenului revendicat cu o altă suprafaţă de teren, prin echivalent, nu este admisibilă, având în vedere faptul că legea, art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (2), cere acordul persoanei îndreptăţite, acord care în cauza de faţă nu există.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 9, 10 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- instanţa a pronunţat hotărârea în şedinţă publică, în loc de a proceda la pronunţarea în camera de consiliu conform art. 31 alin. (3);
- a stabilit că nu ar fi competentă să soluţioneze cauza pe fond, dar în dispozitiv respinge acţiunea ca nefondată;
- reţine în mod nelegal şi contrar dispoziţiilor art. 31 alin. (3) că nu are competenţa să soluţioneze;
- reţine în mod nelegal că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile Capitolului IV din Legea nr. 10/2001, deşi aceste dispoziţii se referă doar la măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de titlu de valoare nominală sau acţiuni, ceea ce nu s-a solicitat în cauza de faţă;
- a menţinut nelegal hotărârea nr. 5 din 5 iulie 2001 a SC T. SA, deşi, în contextul motivării, reţine că această compensare, atât timp cât nu este acceptată de persoana îndreptăţită, nu poate opera.
Recursul este nefondat.
În mod greşit, recurentele au arătat, în motivarea recursului că instanţa ar fi reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor Capitolului IV al Legii nr. 10/2001 în cauză. În urma analizei deciziei recurate, Curtea a constatat că în considerentele acesteia se face referire doar la dispoziţiile Capitolului V al Legii 10/2001, art. 36-40, privitoare la acordarea de despăgubiri băneşti.
Prevederile art. 31 alin. (3) nu sunt aplicabile în speţă, ci doar în situaţia în care, dacă în termenul stabilit de lege, art. 28, nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare şi a modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un proces verbal de divergenţă, pe baza căruia persoana îndreptăţită poate sesiza instanţa de judecată cu o acţiune în pretenţii având ca obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent. Persoana îndreptăţită poate solicita fie, numai stabilirea, pe bază de expertiză, a valorii corespunzătoare a imobilului preluat abuziv, fiind de acord cu măsura reparatorie convenită, fie şi stabilirea, concomitent, a uneia dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege, respectiv bunuri sau servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau despăgubiri. Conform art. 31 alin. (3) judecarea acestei cereri se face cu celeritate, iar la primul termen de judecată, fixat în camera de consiliu, instanţa va dispune efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent şi se va desemna un expert tehnic sau contabil.
Art. 36 alin. (1), aplicabil în speţă, prevede în mod expres că despăgubirile băneşti se acordă doar conform dispoziţiilor Capitolului V din Legea nr. 10/2001, iar art. 40 al aceleiaşi legi stipulează ca prin lege specială se vor reglementa modalităţile, cuantumul şi procedurile de acordare a despăgubirilor băneşti.
Faţă de aceste prevederi instanţa a apreciat corect că nu este abilitată legal să dispună asupra cuantumului şi a modalităţii de acordare a despăgubirilor băneşti.
Având în vedere aceste considerente, recursul este nefodnat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele M.V. şi T.G. împotriva deciziei civile nr. 35 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2003. Civil. Actiune în anulare. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 447/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
