ICCJ. Decizia nr. 5014/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.5014
Dosar nr.3804/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă la 10 iulie 2003, contestatorul C.A., în contradictoriu cu intimatul F.I. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1638 din 18 aprilie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, invocând prevederile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că temeiurile de respingere a recursului, invocate în decizie, sunt netemeinice şi nelegale, instanţa era datoare, potrivit art. 303 alin. (5) C. proc. civ., ca atunci când cererea derecurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege să o înapoieze părţii, prelungind termenul de recurs cu 5 zile, ceea ce nu a făcut şi a menţionat greşit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., care nu avea legătură cu considerentele deciziei, instanţa rejudecând recursul său pe alte motivedecât cele expuse în decizie.
Din examinarea contestaţiei în anulare în raport de prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. se constată că argumentele invocate nu constituie cazuri de anulare a deciziei atacate, considerente pentru care contestaţia urmează a se respinge.
Dispoziţia legală invocată de contestator, art. 318 C. proc. civ., prevede că hotărârile instanţelor pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând sau admiţând în parte recursul, aomis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Greşelile materiale la care textul de lege se referă sunt erori materiale evidente pe care le săvârşeşte instanţa de recurs privind anumite acte de procedură, cum ar fi anularea unui recurs ca netimbrat, cu chitanţa de plată a taxei de timbru existentă în dosar, fără ca dispoziţia legală amintită să se refere la probleme de fond, privitoare la probele administrate şi la situaţia de fapt ce formează obiectul litigiului.
În prezenta cauză, contestatorul nu a învederat existenţa vreunei greşeli materiale dintre cele vizate de art. 318 C. proc. civ. şi nici nu a indicat motivul de recurs asupra căruia instanţa de recurs a omis să se pronunţe, aşadar nu subzistă temeiul de drept invocat de contestator pentru admiterea contestaţiei sale.
Reproşul adus de contestator instanţei de recurs pentru neaplicarea prevederilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ., pe lângă faptul că nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare, nu este nici întemeiat, textul de lege prevede pentru instanţă o facultate, fără a fi obligată să restituie părţii cererea de recurs şi să prelungească pe acest temei termenul de recurs.
Evocarea în Decizia a cărei anulare se cere a prevederilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ. în loc deart. 303 alin. (3) C. proc. civ. este o eroare materială, care nu afectează legalitatea şi temeinicia deciziei nr. 1638 din 18 aprilie 2003, iar argumentele expuse în decizie – şi nu altele – au dus la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Pentru aceste considerente se va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.A.împotriva deciziei 1638 din 18 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6035/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5960/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
