ICCJ. Decizia nr. 6048/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6048
Dosar nr. 2209/2003
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată de V.N. în temeiul Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei municipiului Olteniţa, judeţul Călăraşi, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Olteniţa, la intersecţia străzilor A. şi R., în care au funcţionat hotelul V. şi restaurantul D., împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 1600 mp.
În motivarea solicitării, V.N. a susţinut că imobilul i-a fost donat de bunicul său, I.I.V., în temeiul contractului autentificat sub nr. 752 din 6 iunie 1929 de fosta Judecătorie Ocol Olteniţa, judeţul Ilfov şi că bunul a fost stăpânit de donator până în anul 1945, când imobilul a fost preluat de stat în contextul politic de la acea vreme.
Prin Dispoziţia nr. 764 din 11 aprilie 2002 Primarul Municipiului Olteniţa a restituit lui V.N. imobilul compus din teren în suprafaţă de 1131 mp şi construcţie P + 1 în suprafaţă construită de 702 mp, situat în Olteniţa, str. A., cu vecinătăţile menţionate în dispoziţie, în act arătându-se că terenul retrocedat face parte din întreaga suprafaţă de 1600 mp, diferenţa nerestituită fiind ocupată de domeniul public.
La data de 10 iunie 2002 reclamantul V.N. a atacat în justiţie dispoziţia dată de Primarul municipiului Olteniţa, solicitând anularea ei parţială, în sensul restituirii şi a diferenţei de 469 mp teren, contestând afirmaţia că suprafaţa neretrocedată ar aparţine domeniului public.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 1468 din 15 octombrie 2002 a respins ca neîntemeiată acţiunea, soluţie confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin Decizia nr. 142/A din 7 martie 2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantul V.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că la termenul de judecată din 13 septembrie 2002 s-a depus la dosar o anexă la HG nr. 1349 publicată în M. Of. nr. 630 bis din 26 august 2002 prin care sunt avizate ca aparţinând domeniului public terenurile şi construcţiile prevăzute în această hotărâre, inclusiv terenul în litigiu. Bunul nu poate fi restituit întrucât are destinaţia de piaţetă, este cale de acces şi zonă verde aferentă blocurilor de locuinţe, reclamantului propunându-i-se măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul V.N. care a criticat hotărârile pronunţate în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: instanţele au aplicat şi interpretat greşit HG nr. 1349/2001 întrucât Hotărârea Consiliului Local nr. 99/1999 ce a stat la baza emiterii actului normativ a fost modificată prin H.C.L. nr. 114 din 19 noiembrie 2002 în sensul scoaterii din lista bunurilor ce aparţin domeniului public a imobilului revendicat în integritatea sa şi nu doar cota-parte retrocedată; susţinerea pârâtei, reţinută de instanţe, că terenul nerestituit ar reprezenta piaţetă, cale de acces sau zonă verde aferentă blocurilor de locuinţe, nu este demonstrată de probe; fără temei s-a menţionat în considerentele hotărârilor că recurentului-reclamant i s-ar fi propus, pentru diferenţa de teren nerestituită, măsuri reparatorii în echivalent.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Prin HG nr. 1349/2001 (publicată în M. Of. nr. 630 din 26 august 2002) s-a aprobat Hotărârea Consiliului Local Olteniţa nr. 99/1999 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Olteniţa, unde, la poz.168 figura imobilul revendicat de reclamant (teren şi construcţie). Numai că, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Olteniţa nr. 114 din 19 noiembrie 2002, s-a modificat Hotărârea anterioară nr. 99/1999, imobilul revendicat de reclamant fiind scos din inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului, iar această excludere a avut ca obiect atât construcţia cât şi terenul.
Atare demers a fost precedat de HGR. nr. 700 din 12 iunie 2003 (publicată în M. Of. nr. 484 din 7 iulie 2003, partea I-a) prin care s-a abrogat poziţia nr. 168 din anexa nr. 3 la HGR. nr. 1349/2001. Este de asemenea de reţinut că prin sentinţa civilă nr. 476 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, (filele 24-25 recurs), hotărâre irevocabilă, s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a anulat parţial HG nr. 1349/2001 în ceea ce priveşte poziţia nr. 168 din lista anexă privitoare la imobilul situat în municipiul Olteniţa, str. A. (hotel V.).
Pe cale de consecinţă, în temeiul celor de mai sus, instanţele erau datoare să observe că nemişcătorul, fiind scos în integralitatea sa din lista bunurilor imobile care aparţin domeniului public al municipiului Olteniţa, este susceptibil de a fi restituit în natură revendicantului.
Pe de altă parte, pârâta-intimată Primăria municipiului Olteniţa s-a apărat în proces că este imposibilă restituirea diferenţei de 469 mp teren deoarece este ocupată de o „piaţetă", cale de acces şi zonă verde aferentă blocurilor de locuit, afirmaţie contestată de recurentul-reclamant. Nici una din aceste susţineri sau apărări nu au fost însă verificate de instanţe pe bază de dovezi. Mai mult, chiar din fotografiile prezentate de intimata-pârâtă (filele 16-17 dosar apel şi fila 33 dosar recurs) şi cu care aceasta a încercat să sugereze că nemişcătorul este nerestituibil, rezultă că, cel puţin o parte din diferenţa de teren neretrocedată, este ocupată de două construcţii provizorii şi demontabile (chioşcuri pentru flori).
Sunt considerente pentru care se impune admiterea recursului declarat de reclamant, casarea deciziei dată în apel şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca susţinerile contradictorii ale părţilor să fie verificate pe bază de dovezi, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, prin care urmează a se identifica, în concret, suprafaţa de 469 mp nerestituită şi a se verifica dacă este ori nu ocupată de construcţii, în ce proporţii şi în ce constau aceste edificate.
Totodată, în rejudecare, instanţa de trimitere va cere părţilor ca acestea să solicite de la instituţiile (societăţile) competente relaţii referitoare la împrejurarea dacă în subteranul suprafeţei de teren neretrocedată reclamantului se găsesc ori nu instalaţii ce sunt destinate, prin natura lor, să servească construcţiilor din apropiere, în special blocurilor de locuinţe, iar în caz afirmativ, să se menţioneze în ce constau aceste utilităţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V.N. împotriva deciziei nr. 142/A din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6119/2003. Civil. Revendicare. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6116/2003. Civil. ÎNREGISTRARE MARCA. Recurs → |
|---|
