ICCJ. Decizia nr. 6035/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6035
Dosar nr. 4809/2003
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 234 din 7 aprilie 2003, Tribunalul Teleorman a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii R.P., R.M. şi R.N. şi a modificat dispoziţia nr. 248 din 4 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Alexandria, în sensul că a fost obligată Primăria Alexandria să restituie reclamanţilor în natură, terenul în suprafaţă de 403 mp, pe care nu se află construcţii, teren menţionat în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, că din raportul de expertiză, efectuat la cererea reclamanţilor, rezultă că pe terenul care face obiectul procesului se află o fundaţie, în suprafaţă de 145,2 mp, la care din anul 1989 nu s-au mai continuat lucrările. Lângă această fundaţie există o suprafaţă de teren neocupată de vreo construcţie, apoi o suprafaţă ocupată cu trei garaje. Suprafaţa totală de teren, pe care nu sunt construcţii definitive, este de 403 mp.
Reţine instanţa de fond că, întrucât din suprafaţa de 440 mp teren pretinsă de reclamanţi, suprafaţa de 403 mp teren nu este ocupată cu construcţii, conform art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie în natură suprafaţa stabilită de expert, şi nu despăgubiri băneşti cum s-a dispus prin actul contestat.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Alexandria împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 315 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut, că reclamanţii au făcut dovada că autorul lor a deţinut în proprietate imobilul teren şi construcţie. Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 361/1977, iar pentru stabilirea suprafeţei de teren rămasă liberă s-a dispus efectuarea unei expertize, cu ale cărei concluzii au fost de acord atât contestatorii, cât şi reprezentantul primăriei, pentru că nu s-au făcut obiecţiuni. Prin urmare, tribunalul a admis cererea pentru restituirea în natură a terenului, având în vedere toate actele depuse la dosar şi concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Municipiului Alexandria care, indicând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., formulează următoarele critici:
Instanţa de fond şi cea de apel nu s-au pronunţat cu privire la toate actele depuse la dosar. Arată recurenta că, potrivit schiţei monografice, de la autorul reclamanţilor a fost expropriată suprafaţa de 380 mp teren şi nu suprafaţa de 440 mp înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare. De aceea, rezultă că la momentul exproprierii autorii reclamanţilor deţineau numai 380 mp teren, iar reclamanţii au cerut o suprafaţă de teren mai mare decât cea expropriată, fără să facă dovada că şi diferenţa până la suprafaţa de 440 mp a fost preluată abuziv.
Greşit s-a dispus restituirea suprafeţei de 403 mp teren, deşi terenul este ocupat parţial cu construcţii ce nu pot fi desfiinţate. Potrivit art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească numai despăgubiri, deoarece pe teren este edificată o construcţie în stadiul de fundaţie, care nu poate fi desfiinţată. Această fundaţie a fost vândută către SC S.I. SRL şi SC A.C. SRL, cărora le-a fost concesionat terenul, iar actele de înstrăinare au fost încheiate anterior datei când Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
În declaraţia de recurs se invocă art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără să se formuleze critici care să facă posibilă încadrarea în acest motiv de recurs, iar pentru a fi incidente dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (motiv de recurs invocat şi motivat) se impun a fi îndeplinite două condiţii.
- omisiunea instanţei de a se pronunţa, fie asupra unui mijloc de apărare, fie asupra unei dovezi administrate;
- mijlocul de apărare sau dovada administrată, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Deoarece aceste condiţii se cer a fi îndeplinite cumulativ, chiar dacă instanţa a omis să analizeze unul din actele depuse la dosar, dacă actul nu este hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, în sensul dorit de partea care îl invocă, nu se impune modificarea hotărârii.
În cauză, actul invocat de recurentă, asupra căruia instanţa de apel nu s-a pronunţat, nu era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, nefiind de natură să ducă la o altă soluţie decât cea pronunţată prin hotărârea recurată.
Faptul că schiţa monografică, întocmită la data exproprierii terenului proprietatea autorilor reclamanţilor, priveşte suprafaţa de 380 mp teren, nu impunea ca cererea de retrocedare să fie admisă numai pentru suprafaţa înscrisă în acest act.
Soluţia admiterii cererii pentru suprafaţa de 403 mp teren, pronunţată prin hotărârea instanţei de fond, păstrată în apel, este legală, întrucât reclamanţii au făcut dovada că autorii acestora au cumpărat, cu actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 589 din 1 iunie 1945, suprafaţa de 440 mp teren, pe care se afla o construcţie.
Prin notificarea aflată, în copie, la fila 7 din dosarul instanţei de fond, adresată Primăriei Municipiului Alexandria, reclamanţii au cerut să le fie restituită întreaga suprafaţa de 440 mp teren, iar prin dispoziţia nr. 248 din 4 octombrie 2002 se confirmă preluarea de către stat a acestei suprafeţe de teren, deoarece s-a aprobat acordarea de despăgubiri în echivalent valoric pentru întreaga suprafaţă înscrisă la art. 1 (440 mp teren).
Prin aprobarea acordării de despăgubiri pentru suprafaţa de 440 mp teren, se confirmă că statul deţine întreaga suprafaţă de teren care face obiectul notificării şi nu doar suprafaţa de 380 mp înscrisă în schiţa monografică.
Nu sunt incidente nici dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate.
În cauză, s-a făcut dovada că prin Decretul nr. 361 din 7 octombrie 1977 s-a dispus exproprierea unor imobile, scopul exproprierii fiind construirea blocurilor de locuinţe cu dotările social-culturale aferente şi că lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu ocupă întreaga suprafaţă de teren preluată de la reclamanţi.
Expertul a constatat că pe teren se află o fundaţie începută anterior anului 1989, însă actele depuse la dosar de recurentă atestă faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu vor mai fi continuate şi finalizate, deoarece prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Alexandria nr. 36 din 30 iunie 1994, menţionată în contractul de vânzare nr. 9110 din 4 noiembrie 1994, s-a schimbat destinaţia construcţiei aflată în stadiul de fundaţie, din locuinţă în Complex Comercial.
Această fundaţie a fost înstrăinată, terenul în suprafaţă de 252 mp fiind concesionat, iar lucrările nu au mai continuat, pentru că, la data întocmirii expertizei (februarie 2003) expertul a constatat că pe teren se află aceeaşi fundaţie, începută anterior anului 1989.
Întrucât construcţia expropriată a fost integral demolată, iar prin schimbarea destinaţiei construcţie ce urma a fi edificată, pe suprafaţa de 403 mp teren nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină restituirea în natură a acestei părţi de teren, aşa cum s-a reţinut prin hotărârea atacată.
Expertul nu a constatat că pe această suprafaţă de teren s-ar afla o alee pietonală, iar faptul că în vecinătatea terenului se află o centrală termică nu exclude dreptul reclamanţilor la restituirea în natură a imobilului.
Nici înstrăinarea fundaţiei nu limitează dreptul reclamanţilor la măsuri stabilite în echivalent, deoarece art. 11 alin. (1) priveşte înstrăinarea, cu respectarea dispoziţiilor legale, a imobilelor expropriate ale căror construcţii nu au fost demolate.
Or, construcţia aflată pe terenul expropriat de la autorii reclamanţilor a fost demolată, iar terenul nu a fost înstrăinat.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, se va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Alexandria împotriva deciziei civile nr. 315 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6116/2003. Civil. ÎNREGISTRARE MARCA. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5014/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
---|