ICCJ. Decizia nr. 5060/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5060
Dosar nr.515/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată, reclamanta P.S. a chemat în judecată pe pârâţii N.N. şi S.C.T.S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să sedispună lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului situat în Bucureşti; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1553 din 18 februarie 1997.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 6162 din 4 iulie 1997 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului, prin compararea titlurilor urmând a seaprecia că titlul reclamantei este mai puternic.
Ulterior, reclamanta a renunţat la judecată pentru capătul de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 11 februarie 2002 TribunalulBucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea principală formulată de reclamanta P.S. în contradictoriu cu pârâţii N.N., Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C. T. S.A., şi pe cale de consecinţă, a respins cererea reconvenţională şi cerereade chemare în garanţie, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi, iar în conformitate cu art. 46 alin. (2) restituirea imobilului este condiţionatăde constatarea prin hotărâre judecătorească a nulităţii actului de înstrăinare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 462 din 14 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 194 din 11 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, în aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, considerat a fi incident în speţă a apreciat că actul de vânzare-cumpărare nr. 1558 din 18 februarie 1997 este perfect valabil, fiind încheiat cu bună credinţă, situaţie în care, potrivit art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, susţinând că „instanţele s-au pronunţat dincolo de limitele învestirii, întrucât s-a renunţat la cererea privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare; hotărârea cuprindemotive contradictorii şi străine de natura pricinii, s-au interpretat şi aplicat greşit atât prevederile art. 480-481 C. civ., cât şi cele ale Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei mai arată recurenta, titlul reclamantei este preferabil, mai bine caracterizat, ca provenind de la adevăratul proprietar, fiind mai vechi şi primul transcris.
Recursul este întemeiat, potrivit celor ce urmează.
În adevăr, hotărârea atacată, prin considerentele aduse în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă, depăşeşte limitele învestirii câtă vreme prin acţiunea formulată şi precizată ulterior, reclamanta a renunţat la judecată pentru capătul decerere având acest obiect, cadrul procesual fiind astfel fixat ca acţiune în revendicare întemeiată în drept pe art. 480-481C. civ.
Pe de altă parte, pentru a respinge acţiunea, esenţial, prima instanţă a avut în vedere faptul că, în lipsa unei astfel de cereri vizând desfiinţarea, prin constatarea nulităţii absolute, a titlului pârâtei-cumpărătoare, acţiunea în revendicare nu poate fi admisă. Instanţa de apel, în considerarea desigur, a aceluiaşi punct de vedere (confirmat astfel prin soluţia dată) şi în condiţiile arătate, a încercatsă demonstreze valabilitatea titlului pârâtei, ce ar determina, potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, respingerea acţiunii în revendicare.
În recurs însă, reclamanta a probat faptul că, în prezent, titlul de proprietate deţinut de pârâtă, nu mai există, fiind desfiinţat prin hotărâre judecătorească.
În acest sens, a depus la dosar Decizia nr. 2028 din 18 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 477 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a admis în parte acţiunea formulată dereclamanta P.S. în contradictoriu cupârâtele N.N. şi S.C. T. S.A. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1558 din 18 februarie 1997 încheiat între S.C.T.S.A. în calitate de vânzător şiN.N. în calitate de cumpărătoare.
În atare situaţie, evident, cadrul procesual necesar a se stabili este cu totul altul, dat de regimul juridic actual al imobilului, de temeiurile de fapt şi de drept ale chiar acţiunii introductive de instanţă ce se cere a fi precizată în acest sens, întrucât indiscutabil, în lipsa titlului pârâtei, compararea acestora, invocată de reclamantă, nu mai poate funcţiona, cu necesitate, acţiunea trebuind a fi rezolvată pe calea dreptului comun, în raport deprevederile art. 480-481C. civ.
Aşadar, prin admiterea recursului, având învedereşi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., hotărârile pronunţate urmează a fi casate şi cauza trimisă spre rejudecare, ocazie cu care, instanţa urmează a supune cercetării, eventual prin punere în discuţia părţilor, identificarea obiectului material al acţiunii în revendicare, în raport de formularea acţiunii şi de situaţia juridică a întregului imobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamanta P.S. împotriva deciziei civile nr. 462 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă 194 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2003. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5050/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
