ICCJ. Decizia nr. 5101/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5101
Dosar nr.3751/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.G. prin acţiunea înregistrată la 19 decembrie 2000 la Judecătoria Iaşi, a chemat în judecată pe pârâţii: Tribunalul Iaşi (ordonator de credite) şi Ministerul Justiţiei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi la plata sumei de 8.600.000 lei reprezentând impozit reţinut nelegal pentru sumele primite cu titlu de compensare a chiriei pentru perioada: ianuarie – octombrie 2000.
Prin sentinţa civilă nr. 5131 din 29 august 2001 Judecătoria Bacău, investită prin strămutare, a admis în parte acţiunea în sensul că a obligat pârâţii la plata sumei de 8.078.050 lei cu titlu de impozit pe chirie.
Soluţia mai sus enunţată a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 2090 din 6 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău, în urma respingerii ca nefondat a recursului fondat de Ministerul Justiţiei, cu motivarea că drepturile acordate potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, constituie o formă de sprijin a magistraţilor, cu caracter social şi nu sunt supuse impozitării, fiind incluse în categoria veniturilor neimpozabile potrivit art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999 la impozitul pe venit.
Prin Decizia civilă nr. 1594 din 19 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă curtea Supremă de Justiţie, a casat Decizia civilă nr. 2088 din 6 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău şi a trimis cauza la Tribunalul Bacău pentru judecarea recursului declarat de Ministerul Justiţiei, reţinându-se că, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă materială prevăzute de art. 2 pct. 3 C. proc. civ.
Tribunalul Bacău, prin Decizia civilă nr. 2002 din 19 august 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiţiei, considerând în esenţă că veniturile de care magistraţii beneficiază în compensarea chiriei se includ în prevederile art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999, nefiind supuse impozitării.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1902 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 5131/29 august 2001 a Judecătoriei Bacău şi a deciziei civile nr. 2002/19 august 2002 a Tribunalului Bacău, deoarece hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei de fond.
În esenţă, se reţine faptul că sumele reprezentând compensarea chiriei acordate conform art. 39 alin. (3) şi art. 40 din Legea nr. 50/1996 reprezintă venituri din salarii, în sensul definiţiei date de art. 22 din OG nr. 73/1999, constituind avantaje obţinute de o persoană fizică care desfăşoară activitatea pe baza unor raporturi juridice de muncă, că prin acest „avantaj" se crează persoanei beneficiare un venit suplimentar care trebuie impozitat conform art. 6 din Normele metodologice date în aplicarea art. 24 din OG nr. 73/1999.
Recursul în anulare este fondat.
Impozitarea sumelor primite pentru compensarea chiriei, se analizează în conformitate cu prevederile art. 39 pct. 3 şi art. 40 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 – forma iniţială – în cazul în care nu se poate asigura locuinţă de serviciu, mutarea în altă localitate a magistraţilor se face cu compensarea chiriei stabilite pe bază de contract de închiriere încheiat în condiţiile legii, până la asigurarea unei locuinţe.
Art. 9 din OG nr. 73/1999 dispune că în categoriile ce se supun impozitului pe venit, se cuprind şi orice avantaje în bani şi/sau în natură primite de o persoană fizică, cu titlu gratuit sau plată parţială.
Aceeaşi ordonanţă, în art. 5 arată că nu sunt venituri impozabile şi nu se impozitează, enumerîndu-le la literele a) – h); în aceste categorii de venituri sunt reprezentate fie forme de protecţie socială, fie moduri de despăgubire a persoanelor aflate în dificultate.
Prin urmare, sumele primite pentru compensarea chiriilor acordate în temeiul Legii nr. 50/1996 sunt „avantaje în bani" şi nu o formă de protecţie socială, deci sunt impozabile.
Instanţele, în mod greşit au interpretat prevederile legale mai sus menţionate, considerând că aceste sume sunt incluse în categoria veniturilor neimpozabile.
Astfel, fiind, în temeiul art. 314 C. proc. civ., urmează a se admită recursul în anulare împotriva deciziei civile nr. 2002/19 august 2000 a Tribunalului Bacău şi a sentinţei civile nr. 5131 din 29 august 2001 a Judecătoriei Bacău, pe care le va casa şi pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.G., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângăCurtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2002 din 19 august 2002 a Tribunalului Bacău şi a sentinţei civile nr. 5131 din 29 august 2001 a Judecătoriei Bacău, pe care le casează şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamanta S.G., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 510/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
