ICCJ. Decizia nr. 5103/2003. Civil. Contestatie în anulare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5103
Dosar nr .4231/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 18 august 2000 pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanţii au chemat în judecată Ministerul Public, ca ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, ca ordonator secundar de credite, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor pentru
- obligarea Ministerului Finanţelor, Ministerului Public şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Piteşti la restituirea procentului de 7% din venitul brut lunar reţinut cu titlu de primă de asigurare de sănătate din salariile ce li se cuvin în ultimele 21 de luni şi
- obligarea pârâţilor ca în viitor să nu mai reţină acest procent din salariile lor şi să ia măsuri pentru asistenţa medicală gratuită.
Acţiunea a fost motivată pe faptul că potrivit Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească (art. 99 şi art. 141) şi Ordinul 974/C din 2 mai 2000 al Ministerului Justiţiei, se instituie principiul gratuităţii asistenţei medicale pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi familiile acestora.
Acţiunea a fost modificată la 5 septembrie 2000 prin intrarea în proces în calitate de reclamanţi, a procurorilor şi personalului auxiliar de la Parchetele de pe lângă Judecătoria Câmpulung, Judecătoria Piteşti, Judecătoria Curtea de Argeş, Judecătoria Costeşti, Judecătoria Topoloveni şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Piteşti.
Ministerul Finanţelor a formulat la 12 octombrie 2000 o cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti (Casa OPSNAJ) precum şi o cerere reconvenţională împotriva tuturor reclamanţilor din cauză pentru obligarea acestora la diferenţa de impozit pe salariu aferent lunilor pentru care se solicită restituirea sumei reţinută drept contribuţie la asigurări sociale de sănătate.
La 10 octombrie 2000 au formulat cerere de intervenţie în interes propriu T.T., C.I., P.L. iar la 12 octombrie 2000 şi V.C. procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru aceleaşi pretenţii.
Casa OPSNAJ a chemat în garanţie Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public pentru obligarea acestora, în situaţia în care va cădea în pretenţii, să-i restituie suma pe care instanţa o va obliga să o plătească reclamanţilor şi intervenienţilor.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 548 din 22 ianuarie 2001 a admis acţiunea şi cererile de intervenţie şi a dispus obligarea pârâţilor să restituie reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul pe ultimele 21 luni şi a respins celelalte cereri formulate.
S-a reţinut că magistraţii, soţul sau soţia aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, legea necondiţionând acordarea acestei asistenţe de plata unor contribuţii de asigurări de sănătate. S-a spus că modificarea legislativă intervenită priveşte numai situaţia pentru viitor.
Tribunalul Argeş, prin Decizia 1506/R din 6 martie 2001 a modificat sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor şi a intervenienţilor reţinându-se că potrivit Legii nr. 145/1999 toate persoanele asigurate trebuie să plătească o contribuţie lunară pentru asigurări de sănătate în procent de 7%, magistraţii şi celelalte categorii de personal nefiind exceptaţi.
Tribunalul Argeş prin Decizia 3073/R din 4 noiembrie 2002 a admis contestaţia în anulare formulată de reclamanţi împotriva deciziei 1506/R/2001 care a fost desfiinţată.
După rejudecarea recursului, prin Decizia civilă 3355/R din 10 decembrie 2002 Tribunalul Argeş a admis recursul Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, a modificat în parte hotărârea în sensul că a admis şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor împotriva Casei de Asigurări de Sănătate OPSNAJ şi a Casei Naţionale de Sănătate pe care le-a obligat la restituirea către reclamanţi a sumelor de bani reţinute drept contribuţie la asigurările sociale pe perioada 1 ianuarie 1999 – 1 octombrie 2001, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi respinse celelalte recursuri.
S-a reţinut că cele două chemate în garanţie, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa OPSNAJ au administrat sumele obţinute din cota de 7% iar modificarea adusă Legii nr. 92/92, la art. 99 prin OG nr. 179/1999 are aplicare numai pentru viitor.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile 548 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Piteşti şi deciziei nr. 3355/R din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş considerându-le ca fiind pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de sănătate, sunt scutiţi de plata contribuţiei lunare.
Asistenţa medicală gratuită prevăzută în legea specială a organizării judecătoreşti se acordă în conformitate cu Normele comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi anume, dacă persoanele îndreptăţite fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurare de sănătate (art. 6/I din Normele Comune).
S-a mai arătat că printre persoanele exceptate de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu figurează magistraţii şi ca urmare această categorie nu este scutită de această plată.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două articole 99 şi 141 aplicabile magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare modificării legii de organizare judecătorească.
HG nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of., nr. 275/1998) privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1 că „magistraţii în activitate sau pensionari precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, de medicamente şi proteze, în condiţiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 şi ale prezentei hotărâri.
Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabileşte principiul obligativităţii asigurărilor sociale de sănătate precum şi principiile solidarităţii şi subsidiarităţii în baza cărora funcţionează această categorie de asigurări.
Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România;
Asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
Contribuţia lunară este fixată la 7% de art. 52 din aceeaşi lege.
De la această regulă legea instituie două categorii de excepţii.
O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuţiei şi anume.
- copii şi tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă;
- persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă;
- soţ, soţie, părinţi, bunici, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
- persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale – Decretul-Lege nr. 118/1990 – persecutaţi politic, Legea nr. 44/1994 – veteranii de război, Legea nr. 42/1990 - eroi-martiri - dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile băneşti acordate de lege precum şi cele provenite din pensii.
Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.
O a doua categorie de excepţii este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă şi anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenţie privativă de libertate şi beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995.
Este aşadar limpede că ideea de scutire de plata contribuţiei lunare este impusă şi acordată de lipsa surselor de venit.
HG nr. 409/1998, în realizarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condiţiile în care se acordă gratuitatea asistenţei medicale: „contribuţiile personale, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiţiei sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curţii Supreme de Justiţie".
Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistenţă medicală, medicamente şi proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută în legea specială se realizează în condiţiile Legii nr. 145/1947, după cum o spune HG nr. 409/1998 emisă în temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alţi termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ţinute la plata contribuţiei lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997.
Gratuitatea instituită de legea specială se traduce – potrivit HG nr. 409/1998 – prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a preţului suportat de persoanele îndreptăţite pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze.
Actul normativ emis pentru stabilirea condiţiilor de acordare a acestei gratuităţi nu prevede rambursarea plăţii contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate.
Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie emise în aplicarea HG nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 al HG nr. 405/1998 soţul sau soţia magistraţilor şi pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Este de reţinut că prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conţinut:
„magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate".
Împrejurarea că precizarea expresă a necesităţii plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuţia lunară.
În speţă nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare şi aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 şi actelor normative (HG nr. 405/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate.
Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuţiei lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.
Pentru considerentele arătate şi văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile criticate şi pe fond se vor respinge acţiunile reclamanţilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei 3355/R din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş şi a sentinţei civile nr. 548 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Piteşti, pe care o casează şi pe fond, respinge acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2003. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 51/2003. Civil → |
|---|
