ICCJ. Decizia nr. 5241/2003. Civil. Drepturi banesti. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5241
Dosar nr. 3759/2003
Şedinţa publică din9 decembrie2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1436 din 29 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte şi litigii de muncă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii împotriva pârâţilor Tribunalul Dolj, Ministerul Justiţiei şi Casa de Asigurări Ordine Publică, Siguranţă Naţională, Autoritate Judecătorească, au fost obligaţi pârâţii să le plătească reclamanţilor sumele reţinute în procent de 7%, reprezentând contribuţie de asigurare socială de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001, la valoare actualizată în raport cu indicele de inflaţie şi a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de Casa de Asigurări OPSNAJ împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Sănătate.
Recursurile declarate de pârâţii Casa de Asigurări OPSNAJ şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 3907 din 13 decembrie 200, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă.
Împotriva hotărârilor susmenţionate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond,în sensul că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (2),art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând însăşi cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor prevăzute în art. 99 şi art. 141 dinLegea nr. 92/1992 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărui art. 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute în art. 6 şiart. 55 din aceeaşi lege.
Prin art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute în art. 6 şiart. 55.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, doar prin greşita aplicare a prevederilor legale susmenţionate a admis acţiunea tribunalul, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi, în fond, a fi respinsă acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 3907 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, precum şi sentinţa civilă nr. 1436 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj şi respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 decembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5253/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5242/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
