ICCJ. Decizia nr. 5242/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5242
Dosar nr. 3760/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 7 iulie 2003 s-a înregistrat recursul în anulare contra deciziei civile nr. 1938 din 1 octombrie 2002 şi a sentinţei civile nr. 543/2002 prin care Ministerul Justiţiei şi CASAOPSNAJ au fost obligaţi să restituie suma de 7% reţinută ilegal în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, pe temeiul din art. 99 alin. (1) al Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
Se susţine că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, este ulterioară Legii nr. 92/1992, şi în art. 6 lit. d) nu sunt cuprinşi magistraţii ca fiind exceptaţi de la plata contribuţiei, iar pe de altă parte, reclamanta a încheiat contractul cu CASAOPSNAJ, angajându-se la plata acesteia.
1. Recursul în anulare este fondat.
2.1. Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1991 „magistraţii... beneficiază, în mod gratuit de asistenţă medicală ...", textul nu prevede obligaţia acestora de plata contribuţiei la asigurările de sănătate.
Acest act normativ constituie legea organică (generală) a autorităţii judecătoreşti.
Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii ...". Dispoziţiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuţiei de 7% în carenu sunt incluşi magistraţii.
2.2. În materia asigurărilor sociale de sănătate legea specială este legea nr. 145/1997 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate, dispoziţiile Legii nr. 92/1992 constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească, şi statutul magistraţilor.
Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din urmă, generând, implicit, abrogarea dispoziţiilor contrare.
Ca atare, în speţă se aplică legea specială care nu exceptează expres magistraţii de la contribuţia de 7%, astfel că recursul în anulare este fondat urmând a fi casate ambele hotărâri şi acţiunea respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1938 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 543 din 14 iunie 2002 a Tribunalului Maramureş şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta L.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5241/2003. Civil. Drepturi banesti. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5248/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
