ICCJ. Decizia nr. 5392/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5392
Dosar nr. 2291/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2002 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul A.M., în calitate de unic moştenitor al defunctei sale mame A.O., a chemat în judecată pârâta SC A.T. Borsec, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 29/R din 17 februarie 2002 emisă de aceasta prin care s-a respins solicitarea vizând restituirea în natură a imobilului reprezentând vila nr. 4 din staţiunea Borsec, înscrisă în C.F. Lazarea partea a II-a Borsec nr. 1080, cu nr. top. 493/1/3.
S-a solicitat de asemenea să fie obligată pârâta să emită Decizia de restituire în natură a imobilului, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 3 milioane lei/zi întârziere.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a constituit proprietatea tabulară a mamei sale, A.O., decedată în anul 1996 şi a trecut în proprietatea Statului român prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950. La acel moment A.O. era studentă iar locuinţa era destinată uzului familial, astfel încât nu exista nici un temei pentru naţionalizare. Cu toate acestea, în mod nejustificat pârâta a refuzat restituirea în natură, susţinând în cuprinsul deciziei că s-a privatizat integral cu respectarea dispoziţiilor legale iar imobilul este evidenţiat în patrimoniul său, astfel încât sunt incidente prevederile privind restituirea prin echivalent.
Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 693 din 29 mai 2002 a admis în parte acţiunea, dispunând restituirea în natură a imobilului, a fost respinsă solicitarea referitoare la acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în esenţă că:
- naţionalizarea s-a făcut în mod abuziv, în anexa la Decretul nr. 92/50 fiind menţionat ca proprietar P.N., tatăl numitei A.(n. P.)O., care era studentă şi beneficia de prevederile art. II din acest act normativ;
- cum titlul statului nu poate fi considerat valabil, nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a imobilului este pe deplin posibilă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe şi prin care s-a susţinut în esenţă că notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S.- ului a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 17 din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
În decizie au fost reiterate considerentele referitoare la caracterul abuziv al naţionalizării imobilului şi posibilitatea legală a restituirii sale către reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a susţinut din nou că Decizia de respingere a solicitării reclamantului de a i se restitui în natură imobilul este legală şi temeinică; recurenta a mai arătat că instanţa de fond a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a cerut, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului în condiţiile în care prin acţiune s-a solicitat doar ca pârâta să fie obligată să emită o decizie în acest sens.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este motiv de recurs „dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut".
În speţă, prin acţiune reclamantul a solicitat, între altele: „ ... să obligaţi intimata a emite Decizia de restituire în natură a imobilului" iar prin sentinţă se hotărăşte: „Dispune restituirea în natură a imobilului".
Este deci evident că tribunalul a acordat mai mult (şi altceva) decât ceea ce s-a cerut.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să admită recursul potrivit prevederilor art. 312 şi urm. C. proc. civ., să caseze ambele hotărâri şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Aceasta va trebui să examineze probatoriile administrate în lumina susţinerilor părţilor, făcute inclusiv prin motivele de recurs, fără a depăşi cadrul procesual şi petitul acţiunii, astfel cum ele au fost stabilite de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC A.T. Borsec împotriva deciziei nr. 17/A din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Casează această decizie precum şi sentinţa civilă nr. 693 din 29 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Harghita şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2003. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5337/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
