ICCJ. Decizia nr. 5337/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5337
Dosar nr. 4103/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 august 2002 reclamanta S.G. a chemat în judecată Primăria Miercurea Ciuc pentru a se anula dispoziţia 535 din 12 iulie 2002 a Primăriei Miercurea Ciuc prin care s-a respins cererea de a i se restitui în natură o suprafaţă de 83 mp şi de a i se acorda despăgubiri pentru imobilele din intravilan naţionalizate de la defunctul său soţ.
Tribunalul Harghita prin sentinţa civilă nr. 98 din 30 ianuarie 2003 a respins capătul din acţiunea privind restituirea în natură a suprafeţei de teren de 83 mp şi a luat act de renunţarea la judecata capătului din acţiune privind plata de despăgubiri pentru terenurile revendicate.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut din actele şi expertiza administrate în cauză că terenul în suprafaţă de 83 mp aparţine imobilului situat, împrejurare recunoscută şi de recurentă şi de reclamantă care a precizat că imobilele de la numerele 4 şi 6 de pe aceeaşi stradă nu au aparţinut antecesorilor ei, ci numai terenul care se întinde în continuarea imobilului de la nr. 2. S-a constatat că pe acest teren au construit alte persoane, el nefiind identificat în actele de proprietate prezentate de reclamantă, la data preluării de către stat nefiind individualizat în proprietatea soţului reclamantei.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia 51 A din 15 mai 2003 a respins apelul reclamantei.
S-a reţinut că probele administrate în cauză nu au relevat apartenenţa terenului solicitat la proprietatea soţului pe care reclamanta îl moşteneşte. Averea autorului său, reclamanta a recuperat-o în temeiul Legii nr. 112/1995 printr-o hotărâre 59/1996 a Comisiei Judeţene abilitată să reconstituie dreptul de proprietate, hotărârea comisiilor fiind menţinută de instanţele judecătoreşti sentinţa civilă 255/1998 Tribunalul Harghita şi Decizia 623/1998 Curtea de Apel Târgu-Mureş.
Prin prezenta acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
În recursul declarat reclamanta a criticat soluţia instanţei de apel pe temeiul prevăzut de art. 304 pct. 7, 9 şi 10.
S-a arătat că prin Decizia primăriei s-a respins cererea de revendicare, că nu ar fi motivaţie legală pentru terenul solicitat, instanţele au considerat că nu s-a dovedit proprietatea autorului şi asupra terenului reţinând greşit că ea ar fi recunoscut acest lucru şi că expertul ar fi arătat că, terenul nu aparţine imobilului de la nr. 2.
Critica referitoare la pct. 9 s-a bazat pe aceeaşi motivare, iar critica referitoare la pct. 10 a indicat că probele cu fotografii şi schiţe ale imobilului de pe timpul foştilor proprietari nu au fost amintite.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru următoarele considerente.
Este de remarcat că motivele invocate la pct. 7 şi 9 sunt mai degrabă nemulţumiri cu privire la greşita interpretare a probelor. O asemenea critică ar putea face obiectul fostului pct. 11 al art. 304 astăzi un asemenea motiv de recurs nemaifiind posibil, aceste dispoziţii fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Deşi recurenta susţine că a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului cu actele prezentate în dosar inclusiv testamentul (în dosar de fond care se referă explicit la imobilul identificat în C.F. nr. 66 top 341/1), în realitate nici un document şi nici concluziile expertului care a identificat faptic terenul nu demonstrează proprietatea reclamantului S.I. asupra terenului de 83 mp identificat la nr. 340/1.
Nu se poate considera că instanţa nu s-a pronunţat pe toate probele din dosar chiar dacă nu s-a referit în mod expres la fotografiile în xerocopie existente câtă vreme s-a referit în analiza întreprinsă la actele şi concluziile expertului.
Instanţa a apreciat corespunzător constatărilor expertului care nu a putut identifica faptic terenul revendicat, nici în raport de actele de proprietate ale foştilor proprietari şi nici în raport de menţiunile din cărţile funciare.
Concluzia de la pct. 9 din expertiză, în sensul că suprafaţa de 83 mp ar include şi magazia care i-a fost restituită reclamantei în baza Legii nr. 112/1995, se bazează numai pe afirmaţiile reclamantei nesusţinute de probe cum o spune în mod expres expertul.
Astfel fiind, constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, recursul se va respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei S.G. împotriva deciziei 51/A din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5392/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5339/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
