ICCJ. Decizia nr. 545/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 545
Dosar nr. 4144/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 999 din 14 august 2002, pronunţată de Tribunalul Harghita a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta K.V. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, precum şi cererea de chemare în garanţie a Casei Asigurărilor de Sănătate OPSNAJ, aceasta din urmă fiind obligată să-i restituie reclamantei, în locul pârâţilor suma de 4.842.191 lei, reprezentând contribuţie de asigurări sociale, în procent de 7%, pentru perioada ianuarie 2000 - martie 2001, plus dobânzile legale şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Casa de Asigurări de Sănătate OPSNAJ împotriva sentinţei au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 971/R din 15 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază, în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor prevăzute în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute în art. 6 şi art. 55.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că doar prin greşita aplicare a prevederilor legale susmenţionate a admis acţiunea tribunalul, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinse acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 971/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 999 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 547/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs... → |
|---|
