ICCJ. Decizia nr. 548/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 548
Dosar nr. 4149/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 995 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea şi sentinţa civilă nr. 129 din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a arătat că nelegal instanţele au considerat că magistraţii fac parte cin categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutirea de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 129 din 13 mai 2002, definitivă prin Decizia civilă nr. 995 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.L.M.D. şi a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare să-i restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% raportat la salariul lunar, reactualizate.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi şi a fost obligată chemata în garanţie CASA – OPSNAJ – Bucureşti să achite sumele la plata cărora au fost obligaţi către reclamantă.
Instanţele au reţinut în esenţă că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală şi medicamente astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Instanţele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 145/1997.
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor; art. 4 din acelaşi act normativ prevede că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii sau cu reşedinţa în România sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum magistraţii nu sunt incluşi în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa Decizia curţii de apel precum şi Decizia tribunalului şi va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 995/R din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, precum şi sentinţa civilă nr. 129/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare şi respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 549/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
