ICCJ. Decizia nr. 5483/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5483
Dosar nr. 6471/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 310 din 24 martie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de T.Ş. împotriva Primăriei Municipiului Bucureşti, având ca obiect revendicarea imobilului situat în Bucureşti, motivat de faptul că în cauză reclamantul nu a probat trecerea abuzivă a imobilului în proprietatea statului, atâta timp cât nu a dovedit că la data naţionalizării, imobilul se afla în posesia antecesoarei sale, fiind naţionalizat greşit pe numele unei alte persoane.
Prin Decizia civilă nr. 351 din 5 septembrie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea de repunere în termen formulată de apelantul T.Ş. şi a respins ca tardiv apelul acestuia împotriva sentinţei civile nr. 310 din 24 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că împrejurarea potrivit căreia reclamantul apelant şi-a schimbat domiciliul în timpul procesului nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa care l-a împiedicat să exercite calea de atac, deoarece potrivit art. 98 C. proc. civ. era dator să aducă la cunoştinţa instanţei această împrejurare printr-o petiţie, sub sancţiunea neluării în seamă; ori din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă că apelantul s-ar fi conformat acestor exigenţe legale.
Respingând pentru aceste considerente ca neîntemeiată cererea de repunere în termen deoarece apelantul se face culpabil de comunicarea sentinţei la domiciliul iniţial arătat în acţiune şi nu la cel actual, Curtea de Apel a respins şi apelul ca tardiv introdus, reţinând că formularea acestuia la data de 12 mai 2003 raportat la data comunicării sentinţei 11 aprilie 2003 depăşeşte cu mult termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
În recursul declarat şi nemotivat în drept împotriva deciziei nr. 351/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, T.E.Ş. arată că interpretarea dată de instanţa de apel nu este corectă deoarece la dosar a depus o petiţie de schimbare a domiciliului, care ulterior nu a mai fost găsită, dovada depunerii petiţiei şi a încunoştiinţării noului domiciliu îl reprezintă expertiza tehnică efectuată în cauză, care consemnează citarea recurentului pentru efectuarea expertizei la noul domiciliu, situaţie pe care expertul nu avea de unde să o cunoască decât din petiţie.
Recurentul pretinde că interesându-se la arhivă, a solicitat recomunicarea sentinţei, dovada iniţială de comunicare purtând menţiunea mutării destinatarului. Situaţia descrisă este apreciată de recurent ca fiind un motiv temeinic pentru repunerea în termen şi calcularea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., de la data recomunicării sentinţei când pretinde că a şi luat cunoştinţă de conţinutul acesteia.
La aprecierea temeiniciei cererii de repunere în termen, recurentul a solicitat a se avea în vedere faptul că soluţia instanţei de apel îl prejudiciază grav deoarece cauza priveşte retrocedarea unui imobil preluat abuziv de Statul comunist.
Recursul este nefondat.
Împotriva sentinţei civile nr. 310 din 24 martie 2003, comunicată reclamantului T.E.Ş. la 11 aprilie 2003 la adresa indicată în acţiune, Bucureşti, acesta a declarat apel, pe care însă nu şi l-a motivat la data de 12 mai 2003. Tot la 12 mai 2003 T.E.Ş. a solicitat instanţei recomunicarea sentinţei nr. 310/2003 motivat de faptul că s-a mutat de la adresa indicată în acţiune, în str. A.F. În urma recomunicării sentinţei la noua adresă, reclamantul a formulat o a doua cerere de apel la 3 iunie 2003. La data de 5 septembrie 2003, primul termen fixat pentru soluţionarea apelului acesta şi-a motivat apelul şi a formulat o cerere de repunere în termen, susţinând că pe parcursul soluţionării cauzei s-a mutat la o nouă adresă, Bucureşti A.F., adresă adusă la cunoştinţa instanţei, dar că sentinţa i-a fost comunicată tot la vechea adresă.
În sprijinul afirmaţiilor sale recurentul a făcut trimitere la citaţiile aflate la dosar apel şi la faptul că expertul topometric l-a încunoştiinţat la data efectuării expertizei la noua adresă.
Corect, instanţa de apel a respins cererea apelantului de repunere în termen, deoarece în accepţiunea art. 103 C. proc. civ. termenele pentru exercitarea căilor de atac au un caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, faptul că partea şi-a schimbat domiciliul în timpul procesului nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa acesteia de natură a justifica repunerea în termen, în sensul art. 103 C. proc. civ. în condiţiile în care, conform dispoziţiunilor art. 98 C. proc. civ., trebuia să aducă la cunoştinţa instanţei, prin petiţie schimbarea domiciliului.
Din verificarea actelor dosarului nu rezultă că reclamantul a depus vreo petiţie cu indicarea noi adrese.
Dovada în acest sens este faptul că deşi la 28 martie 2002, deci după mutarea la noua adresă, reclamantul T.E.Ş. a făcut cererea de repunerea pe rol a dosarului, după suspendare, în cerere nu şi-a indicat noua adresă iar la termenul din 29 aprilie 2002 procedura cu acestea nu a fost îndeplinită, citaţia nepurtând menţiunea citării destinatarului la o altă adresă.
Deşi în concepta încheierii din 29 aprilie 2002 se face menţiunea citării reclamantului după indicarea adresei, la termenul din 27 mai 2002 reclamantul a fost prezent asistat de avocat, cu toate că, pentru acest termen pe citaţie se face aceeaşi menţine ca şi pe citaţia din 29 aprilie.
Este deci evident că prezenţa reclamantului pentru termenul din 27 mai 2002 precum şi la termenele ulterioare, inclusiv la data de 24 martie 2003 când s-au pus concluzii în fond nu este rodul citării sale la noua adresă pretins indicată într-o petiţia adresată instanţei, ci a comunicărilor şi informărilor făcute acestuia de avocat.
Nu este reală susţinerea reclamantului potrivit căreia expertul l-ar fi citat la noua adresă pe care acesta ar fi aflat-o din petiţia depusă la dosar, căci aşa cum rezultă din preambulul expertizei, expertul a luat legătura telefonică cu reclamantul, la noua adresă, numărul de telefon fiindu-i evident comunicat pe alte căi decât pretinsa petiţie din dosar.
Dacă într-adevăr noua adresă ar fi fost comunicată instanţei reclamantul ar fi fost în măsură să indice cel puţin cu aproximaţie data depunerii cererii, dar nu a făcut-o considerând probabil că nu era necesar de vreme ce este reprezentat de avocat.
Aşa fiind şi întrucât reclamantul nu a comunicat în scris noua adresă, aşa cum statuează art. 98 C. proc. civ., corect comunicarea sentinţei s-a făcut la adresa indicată în petitul acţiunii, Bucureşti str. M.R., de situaţia creată fiind culpabil în exclusivitate recurentul, cererea acestuia de repunere în termenul de apel nu se înscrie în coordonatele art. 103 C. proc. civ. astfel că, în mod corect instanţa de apel a respins cererea.
Raportat la data primei comunicări a sentinţei, 11 aprilie 2004, cererea de apel formulată la 12 mai 2003, depăşeşte termenul prevăzut de art. 284 C. proc. civ. astfel că şi sub acest aspect soluţia instanţei de apel, de respingerea apelului ca tardiv este întemeiată.
Aşa fiind, constatându-se că recursul de faţă este neîntemeiat urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de T.E.Ş. împotriva deciziei nr. 351 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5481/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5464/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
