ICCJ. Decizia nr. 551/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 551.
Dosar nr. 679/2003
Şedinţa publică din 19 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 mai 2001 la Judecătoria Iaşi Ţ.G. a chemat în judecată Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţelor de Muncă Iaşi pentru a fi obligată să-i achite plăţile compensatorii stabilite conform OUG nr. 98/1999 şi care au fost sistate în mod nelegal, ca urmare a procesului-verbal nr. 1269 din 4 aprilie 2001 încheiat de inspectorii pârâtei, în urma controlului efectuat la S.C. C.C. S.A. Iaşi.
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 17.780 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Iaşi a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul a continuat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul aceleiaşi societăţi în baza unei convenţii de prestări servicii, care nu poate fi asimilată unui contract de muncă pe durată nedeterminată, pentru că numai în cazul acestuia din urmă cel în cauză putea fi privat de beneficiile acordate.
Recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţelor de Muncă Iaşi împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 60 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi, prin care a fost casată sentinţa şi pe fond a fost respinsă acţiunea, întrucât prin reîncadrarea la aceeaşi unitate, nu se mai justifică acordarea plăţilor compensatorii.
Împotriva acestei decizii Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recursul în anulare de faţă considerând că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi netemeinică. Se solicită casarea hotărârii şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, care a reţinut corect că reclamantul poate beneficia de plăţile compensatorii, întrucât nu prestează muncă în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Este necontestat în speţă că S.C. C.C. S.A. Iaşi a intrat în procedura lichidării judiciare, conform dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, modificată prin OG nr. 38 din 30 ianuarie 2002, în baza încheierii din 10 aprilie 2000 de judecătorul sindic în dosarul nr. 34/2000 al Tribunalului Iaşi.
Ca urmare, salariaţii societăţii intrate în lichidare au fost disponibilizaţi, dispunându-se desfacerea contractelor de muncă în temeiul prevederilor art. 130 lit. a) C. muncii.
Apoi, între alţii şi reclamantul a beneficiat de măsurile de protecţie prevăzute de art. 23 din OUG nr. 98/1999 primind plăţi compensatorii.
Prin adresa nr. 259 din 4 iulie 2000 emisă de lichidator, au fost aprobate activităţile şi personalul necesar pentru desfăşurarea procesului de lichidare, cel în cauză fiind nominalizat la pct. A poz. 12. Deşi lichidatorul a revenit asupra acestei dispoziţii, reclamantul şi-a continuat activitatea în baza unei convenţii civile de prestări servicii.
Potrivit art. 24 alin. (2) din OUG nr. 98/1999 personalul disponibilizat, necesar pentru desfăşurarea procesului de lichidare poate fi angajat de către administrator sau lichidator, cu acordul judecătorului sindic, cu convenţie civilă sau cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu menţinerea drepturilor prevăzute de acest act normativ stabilite la data disponibilizării.
Cel în cauză se încadrează perfect în prevederile legale redate, el prestând activitatea în cadrul aceleiaşi unităţi în temeiul unui contract civil şi nu a unui contract de muncă fără termen. Ca atare, el beneficiază în continuare de plăţile compensatorii, cum a hotărât temeinic şi în raport de prevederile legale redate instanţa de fond.
Aşa fiind, recursul în anulare de faţă urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată şi a se respinge recursul declarat de intimată împotriva sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 60 E din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi respinge recursul declarat de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 17.780 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2003. Civil. Reactualizare suma. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4092/2003. Civil → |
|---|
