ICCJ. Decizia nr. 5534/2003. Civil. Nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5534
Dosar nr. 4918/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la data de 9 iulie 2002 Tribunalului Argeş, reclamantul HG a chemat în judecată pârâţii Primarul municipiului Câmpulung şi Consiliul local Câmpulung solicitând să se dispună anularea hotărârilor nr. 113/2001, 248/2001 şi 90/2002 prin care imobilul în care locuieşte în calitate de chiriaş a fost restituit potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 unor persoane fizice.
Reclamantul a arătat că nu pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilului situat în Câmpulung, ci este nemulţumit de cuantumul chiriei pe care trebuie să o plătească noilor proprietari.
În cauză s-a formulat la data de 28 octombrie 2002 de către numiţii U.D., U.T., U.E. şi U.D. o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, arătând că ei sunt proprietarii imobilului în litigiu şi solicitând respingerea acţiunii ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 78 din 25 februarie 2003 a respins atât acţiunea principală cât şi cererea de intervenţie.
S-a reţinut sub un prim aspect că reclamantul, fiind chiriaş în imobilul retrocedat altor persoane, nu este o „persoană îndreptăţită" în sensul prevederilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi nu are calitate procesuală activă în cauză.
Faţă de soluţia pronunţată în cererea principală s-a mai apreciat că a rămas fără obiect şi interes cererea de intervenţie accesorie.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe prin care solicita să-i fie admisă acţiunea, a fost respins, cu o motivare similară, prin Decizia civilă nr. 91 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a preciza temeiurile de drept ale cererii sale însă dezvoltarea motivelor formulate a permis curţii încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut în esenţă că:
- instanţele nu au ţinut seama de faptul că intervenienţilor le-a fost respinsă în mod definitiv o acţiune în revendicare cu privire la acelaşi imobil;
- competenţa de soluţionare a cererii sale revenea instanţei de contencios administrativ;
Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă în cauză întrucât imobilul a fost preluat de către stat cu titlu.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Ambele instanţe au apreciat în mod corect faptul că reclamantul-recurent, nefiind o „persoană îndreptăţită" în sensul prevederilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, nu poate contesta Decizia dată de organul administrativ. De altfel, reclamantul nu invocă vreun motiv de nulitate absolută a actului ci, pur şi simplu, faptul că este „nemulţumit de cuantumul chiriei stabilite". În aceste condiţii este evident că în mod justificat susţinerile sale nu au fost examinate.
În orice caz ele sunt şi vădit nefondate, prevederile art. 24 (cu privire la competenţa materială a instanţelor) şi art. 48 (referitoare la lipsa autorităţii de lucru judecat) din Legea nr. 10/2001 fiind fără echivoc.
În consecinţă, cum hotărârile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul HG împotriva deciziei civile nr. 91/A din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2003. Civil. ACTIUNE ÎN CONSTATARE. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4197/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
