CSJ. Decizia nr. 4197/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4197
Dosar nr. 1085/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 aprilie 2002, reclamanţii I.M. ş.a. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la restituirea sumelor încasate prin reţinerea procentului de 7% din salariul lunar cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1.01.2000-30.03.2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Prin întâmpinarea depusă la 22 aprilie 2002, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii, motivând că reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită dacă fac dovada reţinerii din contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare, astfel că se impune a fi reţinută contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate.
La 17 mai 2002, pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei de asigurare de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, solicitând ca în cazul în care se va admite acţiunea principală să fie admisă cererea de chemare în garanţie, urmând a fi obligată Casa OPSNAJ la restituirea sumelor reţinute de la reclamanţi şi virate de pârât lunar chematei în garanţie cu titlu de contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 192/17 mai 2002 a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Cluj să restituie reclamanţilor sumele reţinute fiecăruia în procent de 7% din salariul lunar în perioada 1.01.2000-30.03.2001, în raport de perioada efectiv lucrată, cu titlu de contribuţie la asigurări de sănătate, actualizate la data efectuării plăţii prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută lunar, corespunzătoare datei la care a fost încasată pe nedrept.
S-a admis cererea de chemare în garanţie împotriva Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi a fost obligată chemata în garanţie să restituie pârâţilor sumele ce reprezintă contribuţia la fondul asigurărilor sociale de sănătate a reclamanţilor începând cu 1.01.2000 şi până la 3.03.2001, inclusiv, reactualizate la data efectuării plăţilor prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută corespunzător datei la care a fost încasată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora, ca şi personalul auxiliar de specialitate, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuitede plataunorcontribuţii de asigurăr.
sociale de sănătate. Totodată, s-a apreciat că modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei condiţii se referă la o perioadă ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Recursul declarat împotriva sentinţei de pârâtul Ministerul Justiţiei a fost respins de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 1595/23 iulie 2002.
Instanţa de recurs a reţinut că deşi în art. 6 din Legea nr. 145/1997 sunt prevăzute categoriile de persoane care beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără plata contribuţiei, iar printre acestea nu se regăseşte şi categoria din care fac parte intimaţii reclamanţi, Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească este o lege specială în ce priveşte asigurările sociale de sănătate faţă de Legea nr. 145/1997.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs în anulare, la 11 februarie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că hotărârile judecătoreşti atacate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4,art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi pct.6/I al Normelor comune nr.318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul asigurării de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţă în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuţiei.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca magistraţii şi personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei, ar fi menţionat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuţiei şi pe magistraţi, respectiv personalul auxiliar de specialitate, şi cum nu a făcut o atare menţiune, se deduce intenţia că şi această categorie nu poate fi scutită de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
S-a solicitat ca în temeiul art. 3302 alin. (2) C. proc. civ.să se suspende executarea sentinţei civile nr. 193/17 mai 2002a Tribunalului Cluj.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, şi anume:copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-Lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate, şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr.318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi ParchetuluidepelângăCurteaSupremădeJustiţie,emiseîn aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de1 ianuarie 1998.
Reclamanţii au încheiat un contract cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii promovate de reclamanţi cu consecinţa respingerii şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Tribunalul Cluj.
Se va respinge, ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 193/17 mai 2002a Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 193 din 17 mai 2002 a Tribunalului Cluj şi deciziei civile nr. 1595 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează hotărârile atacate şi în fond respinge acţiunea reclamanţilor.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5534/2003. Civil. Nulitate act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5466/2003. Civil. încheiere - suspendare în... → |
|---|
