ICCJ. Decizia nr. 5522/2003. Civil. Anulare casatorie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5522
Dosar nr. 1210/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 13 iunie 2002 pe rolul Tribunalului Satu-Mare reclamanta C.I.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.I. solicitând să se dispună anularea căsătoriei lor încheiate la data de 9 iunie 2002.
Reclamanta a susţinut că a fost ademenită de către pârât să se căsătorească, profitându-se de naivitatea ei, în realitate acesta urmărind doar să-şi schimbe numele şi să obţină un nou paşaport.
Prin întâmpinare pârâtul a susţinut că între părţi au existat relaţii de afecţiune care au condus la căsătorie, că la oficierea acesteia şi la nuntă au participat rude şi prieteni şi că nu a existat nici un fel de viclenie în „ademenirea" reclamantei. Singura motivaţie a acţiunii în justiţie, a arătat pârâtul, o reprezintă refuzul părinţilor reclamantei de a accepta această căsătorie.
Tribunalul Satu-Mare, prin sentinţa civilă nr. 254 din 14 octombrie 2002, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că nu s-a făcut nici o dovadă a vreunei cauze de nulitate a căsătoriei.
Dimpotrivă, probatoriile, inclusiv cea testimonială propusă de reclamantă, atestă că aceasta şi-a exprimat în mod liber consimţământul atât la căsătorie cât şi la purtarea numelui ei de familie de către pârât.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe şi prin care a solicitat admiterea acţiunii, a fost respins ca nefondat cu o motivare similară, prin Decizia civilă nr. 2 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. împotriva acestei decizii, reiterând motivele de apel şi susţinând că intimatul pârât a fost animat la încheierea căsătoriei doar de interesul de a-şi schimba numele de familie şi a obţine un nou paşaport.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recursul este nefondat.
În mod corect ambele instanţe au reţinut, pe baza probatoriilor administrate exclusiv la cererea reclamantei, că aceştia au încheiat o căsătorie liber-consimţită şi cu respectarea tuturor condiţiilor legale, nefiind dovedită nici o împrejurare care să ateste nulitatea ori fictivitatea acesteia. Între părţi au existat relaţii apropiate anterior căsătoriei iar împrejurarea că părinţii reclamantei nu l-au agreat pe pârât excede prevederilor legale cu privire la validitatea actului juridic.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.I.R. împotriva deciziei civile nr. 2 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5578/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 553/2003. Civil. ACTIUNE ÎN CONSTATARE. Recurs → |
|---|
