ICCJ. Decizia nr. 5585/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5585
Dosar nr. 9/2003
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 4 martie 2002, reclamanta L.A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 933 din 17 decembrie 2001 emisă de Primarul Municipiului Slatina, solicitând anularea ei şi obligarea Primăriei Slatina la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 465 mp, iar dacă nu este posibilă restituirea în natură a cerut a i se acorda măsuri reparatorii, prin echivalent pentru imobilul (teren şi construcţie) pe care l-a deţinut.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a învederat că prin dispoziţia atacată s-a respins cererea ei pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului pe care l-a deţinut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 126 din 30 ianuarie 1967.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 8 aprilie 2002, Tribunalul Olt a admis contestaţia formulată de reclamantă, a anulat dispoziţia nr. 933/2001 emisă de Primarul Municipiului Slatina şi a trimis cauza la Primăria Slatina pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a respins excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare privind necompetenţa secţiei civile a tribunalului în soluţionarea cauzei şi neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 29/1990, argumentând că Legea nr. 10/2001 prevede o procedură specială pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv, sens în care art. 24 alin. (7) precizează că în cazul în care oferta este refuzată, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia sau dispoziţia, competenţa de soluţionare, prevede alin. (8), aparţine secţiei civile a tribunalului, astfel nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 29/1990.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în calitate de moştenitoare a soţului său L.A., proprietarul imobilului, construcţie şi teren de 665 mp, dobândit prin cumpărare, imobil care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, construcţia fiind demolată iar pe locul ei s-au edificat blocuri.
Întrucât pentru imobilele preluate în perioada 1945-1980 s-au plafonat despăgubirile, astfel că ele nu mai reprezentau echivalentul valoric al imobilului expropriat, art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 au prevăzut pentru aceste situaţii acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.
S-a apreciat ca nelegală dispoziţia emisă de primar, s-a dispus anularea ei şi trimiterea cauzei laPrimăria Slatina pentru a proceda la stabilirea cuantumului despăgubirilor conform procedurii reglementate de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Slatina împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 147 din 27 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Instanţa de apel a respins criticile formulate referitor la necompetenţa secţiei civile, lipsa de calitate procesuală pasivă a apelantei şi acordarea a ceea ce nu s-a cerut. S-a arătat în considerentele deciziei că secţia civilă şi nu cea de contencios administrativ a tribunalului are competenţa soluţionării cauzei, primăria este emitenta deciziei atacate şi deci are calitate procesuală pasivă şi dacă s-ar fi acordat altceva decât s-a cerut numai reclamanta-intimată poate formula obiecţiuni, instanţa făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Decizia a fost atacată cu recurs de Primăria Municipiului Slatina.
Recurenta invocă, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a secţiei civile a tribunalului, susţinând că dispoziţiile emise de primari sunt acte administrative, anularea sau modificarea lor se poate dispune numai în temeiul Legii nr. 29/1990 de secţia de contencios administrativ a tribunalului. Se mai invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Slatina, întrucât calitate procesuală au în toate cazurile comuna, oraşul sau municipiul potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, dar nu primarul care este doar o entitate prin care unitatea administrativ-teritorială îşi exercită drepturile şi obligaţiile procesuale.
Referitor la soluţionarea în fond a cauzei, recurenta susţine că nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea statului, nu există temeiul juridic al preluării, deci trecerea a fost fără titlu şi în consecinţă nu se poate „reconstitui" dreptul de proprietate, intimata-reclamantă are la îndemână acţiunea în revendicare de drept comun, fondată pe prevederileart. 480 C. civ.
Apoi, instanţa a soluţionat parţial cererea intimatei, a anulat actul administrativ, dar nu s-a pronunţat cu privire la acordarea măsurilor prin echivalent, obligând însă recurenta la stabilirea cuantumului despăgubirilor, ceea ce nu s-a cerut.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi respingerea acţiunii reclamantei-intimate.
Recursul declarat de Primăria Municipiului Slatina este nefondat.
Excepţiile invocate de recurentă nu pot fi primite. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege specială care, derogând de la legea generală, a prevăzut expres competenţa secţiei civile a tribunalului în soluţionarea contestaţiei formulate de persoana îndreptăţită împotriva dispoziţiei motivate a primarilor [art. 24 alin. (8)], iar calitatea procesuală pasivă a primăriei se justifică prin calitatea ei de emitentă a dispoziţiei atacate în instanţă.
Criticile privind fondul cauzei sunt de asemenea neîntemeiate.
Din adresa nr. 7812 din 29 martie 2002 emisă chiar de recurentă, aflată în dosarul instanţei de fond rezultă că terenul şi construcţia au fost expropriate în baza Decretului de expropriere nr. 244/1988 în vederea realizării unor blocuri de locuinţe, adresa conţinând şi alte elemente de identificare a terenului şi detaliere a exproprierii.
Pretinsa nepronunţare asupra unui capăt de cerere din acţiunea intimatei reclamantei ar putea fi invocată doar de aceasta, nu de partea adversă, care nu are nici un interes juridic să o evidenţieze, obligarea recurentei la stabilirea despăgubirilor este o etapă în procedura instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, urmând ca recurenta să parcurgă întreaga procedură prevăzută în textul de lege evocat.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 147 din 27 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5639/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5579/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
