ICCJ. Decizia nr. 5639/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5639
Dosar nr. 7413/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 20 martie 2002, N.M., ş.a., au chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Mureş, pentru a fi obligaţi să le restituie sumele de bani încasate prin reţinerea procentului de 7% din salariul lunar reprezentând contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii.
Ministerul Justiţiei, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Tribunalului Mureş a chemat în garanţie C.A.S. Mureş pentru a fi obligată, în caz de admitere a acţiunii principale, la plata sumelor solicitate, alături de pârâţi.
Tribunalul Harghita, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1687 din 5 decembrie 2002, a admis, aşa cum au fost formulate, acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie. A respins cererea formulată de reclamantul B.I., în calitate de paznic la Judecătoria Luduş
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 358/R din 20 martie 2003, a respins, ca nefondate, recursurile pârâţilor Ministerul Justiţiei şi a chematei în garanţie C.A.S. Mureş.
Soluţia instanţelor a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997 în raport de care s-a apreciat că, în speţă, există o plată nedatorată.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare cerând în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor, iar pe fond, respingerea acţiunii şi corelativ, a cererii de chemare în garanţie, ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul în anulare este fondat.
Dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluţiei de admitere a acţiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acţiune, este o plată datorată.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele plăţii nedatorate, invocată ca temei de drept în sprijinul admiterii acţiunii, rezultă că soluţia atacată este nelegală.
Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, aşa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1687 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita şi a deciziei civile nr. 358/R din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş. Casează în parte hotărârile atacate şi, rejudecând pricina respinge acţiunea formulată de reclamanţii N.M., ş.a., împotriva Ministerului Justiţiei şi a Tribunalului Mureş.
Menţine soluţia privind respingerea cererii formulată de B.I.
Respinge cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S. şi a C.A.S. Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2003. Civil. Revendicare + nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 5585/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
