ICCJ. Decizia nr. 5677/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5677
Dosar nr. 7419/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 31 septembrie 2002 reclamantele F.L.C., M.D. şi P.A. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Bacău, Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru obligarea acestora la restituirea sumelor reprezentând contribuţie la asigurări de sănătate reţinută în mod nelegal în perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat o cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S.S. pentru ca în situaţia în care se va admite acţiunea să fie obligată să le restituie cuantumul de 25 % din suma pretinsă de reclamanţi, sumă ce a fost predată în contul chematei în garanţie în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Curtea de apel Bacău prin încheierea din 28 octombrie 2002 a încuviinţat cererea de abţinere formulată de judecătorii de la Tribunalul Bacău şi a trimis dosarul la Tribunalul Neamţ pentru soluţionare.
Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 41/C din 31 ianuarie 2003 a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău să restituie sumele reţinute lunar în cuantum de 7 %. A respins acţiunea faţă de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 au un caracter derogatoriu de la dreptul comun, Legea nr. 145/1997 şi că, modificarea intervenită prin Legea nr. 118/2001 la 29 martie 2001 are aplicabilitate numai pentru viitor.
Gratuitatea asigurată, în această materie, magistraţilor de art. 100 din Legea nr. 92/1992, HG nr. 409/1998 şi Ordinul 83/2000, nu este desfiinţată nici împărtăşită de Legea 118/2001 sau alte acte normative.
S-a mai reţinut că între contestator şi sistemul de asigurări sociale nu există un raport juridic de gratuitate şi pentru acest argument casele de asigurări nu pot fi obligate la restituirea sumelor încasate cu acest titlu.
Curtea de apel Bacău prin Decizia civilă nr. 673 din 15 mai 2003 a respins ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău.
Împotriva acestei hotărâri Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 considerându-le a fi pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de sănătate, sunt scutite de plata contribuţiei lunare.
Asistenţa medicală gratuită prevăzută în legea specială a organizării judecătoreşti se acordă în conformitate cu Normele comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi anume, dacă persoanele îndreptăţite fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurare de sănătate (art. 6/1 din Normele Comune).
S-a mai arătat că printre persoanele exceptate de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu figurează magistraţii şi ca urmare această categorie nu este scutită de această plată.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 şi art. 141 aplicabile magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legii de organizare judecătorească.
HG nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of. nr. 275/1998) privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1 că „magistraţii în activitate sau pensionari precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, de medicamente şi proteze, în condiţiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 şi ale prezentei hotărâri.
Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabileşte principiul obligativităţii asigurărilor sociale de sănătate precum şi principiile solidarităţii şi subsidiarităţii în baza cărora funcţionează această categorie de asigurări.
Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România.
Asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
Contribuţia lunară este fixată la 7 % de art. 52 din aceeaşi lege.
De la această regulă legea instituie două categorii de excepţii.
O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuţiei şi anume:
- copiii şi tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă;
- persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă;
- soţ, soţie, părinţi, bunici, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
- persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale, Decretul-lege 118/1990, persecutaţi politic, Legea 44/1994, veteranii de război, Legea 42/1990, eroi-martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.
O a doua categorie de excepţii este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă şi anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenţie privativă de libertate şi beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995.
Este aşadar limpede că ideea de scutire de plata contribuţiei lunare este impusă şi acordată de lipsa surselor de venit.
HG nr. 409/2998, în realizarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condiţiile în are se acordă gratuitatea asistenţei medicale: „contribuţiile personale, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiţiei sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curţii Supreme de Justiţie".
Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistenţă medicală, medicamente şi proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în condiţiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune HG nr. 409/1998 emisă în temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alţi termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ţinute la plata contribuţiei lunare de 7 % stabilită de Legea nr. 145/1997.
Gratuitatea instituită de lege specială se traduce, potrivit HG nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a preţului suportat de persoanele îndreptăţite pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze.
Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie emise în aplicarea HG nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 al HG nr. 409/1998 soţul sau soţia magistraţilor şi pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Este de reţinut că prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conţinut:
„magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate".
Împrejurarea că precizarea expresă a necesităţii plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuţia lunară.
În speţă nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare şi aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 şi actelor normative (HG nr. 409/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor de sănătate.
Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuţiei lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.
Pentru considerentele arătate şi văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 41/C din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamţ şi deciziei civile nr. 673 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău, ce vor fi casate şi pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamanţi, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 673 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 41/C din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamţ, pe care le casează.
Pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţii F.L.C., M.D. şi P.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5685/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
