ICCJ. Decizia nr. 5685/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5685
Dosar nr. 565/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 2000 pe rolul Tribunalului Cluj reclamanţii M.M.A. şi S.D.A. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local Cluj pentru constatarea că imobilele înscrise în C.F. Cluj sub nr. A + 1 top 3035 casă 9 camere, 4 bucătării, curte şi grădină nr. 14 (azi 43 şi A + 3 cu nr. top 11046) au fost naţionalizate fără titlu, proprietarul S.A., bunicul lor, făcând parte din categoria celor exceptaţi de la aplicarea Decretului nr. 92/1950 în calităţile avute: avocat diplomat, primar al oraşului şi ministrul agriculturii în România interbelică.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că bunicul lor, proprietarul tabular al imobilului în 1938 a avut o fată S.I.K. căsătorită S., mama lor, mama acestora a părăsit ţara din 1945, şi nu a făcut acte de acceptare a succesiunii tatălui ei, bunicul reclamanţilor cu care aceştia au continuat să locuiască în ţară.
Reclamanţii au arătat că a fost preluat nelegal prin Decretul nr. 92/1950 corpurile de clădire A + 1 şi A + 3 deşi fostul proprietar era exceptat iar corpul A + 2 a fost preluat nelegal în baza dispoziţiilor Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966.
S-a solicitat constatarea în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, statul nu are titlu legal asupra imobilului preluat prin naţionalizare şi în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă, au cerut despăgubiri la valoarea reală.
Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă 355 din 2 octombrie 2001 a respins acţiunea reclamanţilor, împotriva pârâţilor Consiliul Local al municipiului Cluj pentru lipsa calităţii procesuale active.
Au fost respinse, tot pentru lipsa calităţii procesuale pasive, cererile de intervenţie principală formulate de I.A.M., ş.a. cereri prin care s-a solicitat constatarea drepturilor lor de proprietate asupra apartamentelor ocupate de ei în imobilul revendicat.
A fost respinsă şi cererea reconvenţională formulată de reclamanţi împotriva intervenienţilor A., G. şi B., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu aceştia, pentru lipsa de calitate procesuală activă.
S-au acordat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanţa a analizat cu precădere excepţiile invocate fiind deci, de prisos analiza în fond a pricinii.
S-a apreciat că între excepţiile invocate: lipsa calităţii procesuală activă, a calităţii procesuale pasive şi prescripţia dreptului la acţiune, are prioritate excepţia privind calitatea procesuală a părţilor.
Instanţa a găsit fondată această excepţie deoarece succesibile în gradul 1 al proprietarului tabular, S.A., decedat la 5 august 1964 în Musingen, Elveţia, divorţat la data decesului, sunt cele două fiice ale sale, S.I.C., mama reclamanţilor şi K.R., mătuşa lor. Acestea însă nu au făcut o acceptare valabilă prin cererea de intervenţie, cum au susţinut, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, câtă vreme această lege acordă, prin art. 47, beneficiul aplicării ei şi pentru acţiunile promovate anterior apariţiei ei, numai reclamanţilor nu şi celorlalte părţi în proces. Pe de altă parte, s-a considerat că intervenientele nu pot revendica, după apariţia Legii nr. 10/2001, direct în instanţă cu ignorarea procedurilor prealabile prevăzute de noua lege.
Această soluţie a fost atacată cu apel de către intervenientele S.I.C. şi K.R. care au criticat rezolvarea pe calea excepţiei de inadmisibilitate a cererii lor de intervenţie în interes propriu, chiar dacă acestea au formulat cereri de intervenţie după apariţia Legii nr. 10/2001, pentru că ele aveau deschisă calea de drept comun potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001;
Intervenienţii A., G. şi B. Au formulat apel numai împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 355/2001 în sensul de a se completa dispozitivul cu respingerea în principiu şi pe fond a cererilor de intervenţie formulate de interevenientele S.K.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia 149 din 22 noiembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile intervenientelor S.I.K.(decedată pe parcursul procesului şi substituită în drepturile procesuale de moştenitorii ei, reclamanţii în cauză) şi K.R.
S-a considerat că revendicarea în temeiul Legii nr. 10/2001 prin cererile de intervenţie formulate în proces la 17 septembrie 2001 şi respectiv 27 septembrie 2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care se instituie o procedură specială detaliată potrivit art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (7), nu poate fi discutată direct în instanţă în procesul deja pornit înainte de apariţia legii speciale, între alte persoane, fără a se parcurge şi procedura prealabilă obligatorie.
Nici apelurile intervenienţilor A., G. şi B. nu au fost primite, deoarece instanţa a respectat dispoziţiile legale şi s-a pronunţat prin încheiere, conform art. 52 alin. (1) C. proc. civ. Respingerea cererilor de intervenţie S. şi K. este menţionată în practicaua sentinţei civile 355/2001, şi pentru că cele două interveniente nu au devenit părţi în proces, nu a fost necesar ca instanţa să se pronunţe prin dispozitivul hotărârii asupra cererilor deja discutate şi respinse.
Prin aceeaşi decizie Curtea de apel a mai luat act de renunţarea intervenineţilor I., P., M., Ş. şi C. la judecarea apelului lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenineţii A., G. şi B. şi respectiv, reclamanţii M. şi S.
În primul apel s-au adus critici hotărârilor pentru greşita aplicare a art. 480 C. civ., art. 9 din Legea nr. 112/1995, art. 17 alin. (1), art. 33 din Legea nr. 115/1938, art. 17 lit. d) şi art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001. S-a arătat că greşit s-a respins cererea lor de intervenţie în interes propriu prin care au cerut constatarea drepturilor de proprietate, valabilitatea titlului de dobândire a acesteia, şi pe cale de consecinţă consolidarea dreptului lor. S-a arătat că în mod nelegal s-a respins ca inadmisibilă şi cererea de intervenţie formulată de fiicele primului proprietar, după ce s-au încuviinţat acestora şi s-au administrat probe. Acţiunea reclamanţilor corect a fost respinsă reţinându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora dar instanţa a ignorat faptul că în proces au intervenit persoanele cu această calitate, succesoarele în linie directă ale primului proprietar.
Reclamanţii prin recursul lor au mai atacat Decizia 149/2001 în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 criticând-o pentru soluţia greşită deoarece deşi procesul a fost pornit de ei, pentru că la momentul respectiv mama şi mătuşa nu aveau pretenţii, prin decesul mamei lor, ei au dobândit calitatea procesuală activă în revendicare. Pe de altă parte cererile de intervenţie trebuiau admise, au mai susţinut reclamanţii pentru că Legea nr. 10/2001 stabileşte un regim diferit pentru imobilele preluate cu şi fără titlu, iar constatarea valabilităţii, sau nu a titlului lor este de competenţa instanţelor conform art. 6 Legea nr. 213/1998. Sub acest aspect instanţa nu a ţinut cont de apărarea reclamanţilor, făcând vorbire numai de faptul că nu au interes actual.
Recursul intervenienţilor A., G. şi B. este întemeiat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond cu soluţia confirmată în apel s-a mărginit să trateze cererile cu care a fost investită numai prin prisma acţiunii în revendicare formulată de reclamanţi pe de o parte, prin cererea introductivă de instanţă şi, de intervenientele K. şi S., prin cererea de intervenţie pe de altă parte, ambele cereri fiind rezolvate pe excepţie, una pentru lipsa calităţii procesuale active iar cealaltă prin admisibilitate. Cererea intervenienţilor A.A.M., A.C., G.I.M., G. V. şi B.M.M. prin care s-a solicitat constatarea dreptului lor de proprietate şi valabilitatea titlului lor de dobândire a imobilului a fost în mod nelegal respinsă, ca efect al respingerii celorlalte cereri din dosar.
Acţiunea în constatare formulată pe calea intervenţiei în interes propriu a fost determinată de pretenţiile ridicate de reclamanţii şi intervenientele S. şi K. pentru imobilul pe care, în alţi termeni, şi aceşti intervenienţi îl revendică cu titlu de proprietate.
Constatarea unui drept de proprietate întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. se face în contradictoriu cu cei care pretind şi ei drepturi asupra aceluiaşi bun.
Acţiunea în justiţie nu poate fi iniţiată şi continuată fără justificarea unui interes. codul de procedură civilă prevede în mod expres condiţia interesului în două situaţii, intervenţia (art. 49) şi acţiunii în constatare (art. 111 C. proc. civ.).
Justificarea interesului judiciar incumbă petentului şi vizează, în principal, momentul la care instanţa este sesizată în raport de circumstanţele concrete ale raportului dintre părţi.
Verificând legalitatea soluţionării cererilor de către instanţa de fond, instanţa de apel nu a mai constatat că circumstanţele procesului şi implicit raporturile dintre părţi s-au schimbat în această fază procesuală şi nu a dat o rezolvare în raport de aceasta nouă situaţie.
Instanţa de fond a respins cererea de intervenţie formulată de A., G. şi B., considerându-se că aceasta este lipsită de interes faţă de împrejurarea că reclamanţii nu au calitate procesuală activă.
Interesul reprezintă o condiţie de ordin subiectiv care se apreciază atât în persoana celui care acţionează în justiţie, cât şi în persoana adversarului.
Situaţia părţilor în proces s-a schimbat însă în faza apelului, faza în care a intervenit decesul intervenientei S.I.C. în raport de care se constatate lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, rezolvare care a motivat şi soluţia dată cererii de intervenţie A., G. şi B.
Prin decesul intervenientei S. au fost introduşi în cauză moştenitorii acesteia care figurau deja în proces, însă în calitate de reclamanţi. În cauză a operat o transmisiune legală a calităţii procesuale care impunea, din această perspectivă, reanalizarea cererilor deduse judecăţii.
Reclamanţii în revendicare dobândesc capacitate procesuală activă şi, prin urmare, prin cererea lor „alterează" proprietatea şi fac discutabil titlul cu care se apără intervenienţii A., G. şi B. Aceştia din urmă la rândul lor îşi văd reactualizat interesul acţiunii în constatarea dreptului de proprietate cu care au investit instanţa prin intervenţia în interes propriu.
Confuziunea care s-a produs între reclamanţi şi unul dintre intervenienţi prin transmisiunea legală a capacităţii procesuale justifică, din partea instanţei, clarificarea poziţiei procesuale părţilor în raport de cererile lor.
Pe cale de consecinţă este necesară rejudecarea apelului, ocazie cu care se vor analiza şi criticile aduse modului în care s-a soluţionat cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile 355/2001.
Cât priveşte recursul declarat de reclamanţi M.M.A. şi S.D.A. ca inadmisibil, acesta se va respinge deoarece reclamanţii nu au atacat cu apel sentinţa de fond prin care li s-a respins acţiunea. Omiţând executarea căii de atac a apelului nu mai pot ataca recursul.
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Recursul formulat de M.M.A. şi S.D.A. în redactarea dată expresis verbas de aceştia este făcut în calitatea lor de reclamanţi, şi în această calitate reclamanţii care nu au declarat apel, nu au calea recursului. Împrejurarea ca, în persoana reclamanţilor s-au confundat prin natura circumstanţelor dosarului, mai multe părţi din cauză, reclamanţii luând şi poziţia procesuală a unei interveniente decedate, nu duce automat la confundarea regulilor procesuale aplicabile pentru fiecare parte, în raport de poziţia ei procesuală.
M. şi S. nu au făcut precizarea că stau în recurs în calitatea lor de moştenitori ai intervenientei St. nici prin cererea de recurs nici printr-un alt document care să fi fost depus în dosar înăuntrul termenului de recurs. Orice altă precizare făcută în afara regulilor procedurale nu produce efecte.
Urmare soluţiei date în rezolvarea primului recurs, instanţa de apel, la care se va trimite dosarul, va proceda la rejudecarea apelului şi la clarificarea raporturilor juridice şi procesuale ale tuturor părţilor, astfel că M. şi S. fie în calitate de reclamanţi sau de succesori legali ai intervenientei St. nu vor fi prejudiciaţi în drepturile lor, fiind necesar să se reanalizeze excepţiile invocate la fond în raporturile nou create.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intervenienţii A.A.M., A.C., G. V., G.I.M. şi B.M.M. împotriva deciziei nr. 149 din 22 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului, precum şi a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de aceiaşi intervenienţi.
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanţii M.M.A. şi S.D.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5677/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5674/2003. Civil. Plângere contraventionala.... → |
|---|
