ICCJ. Decizia nr. 5697/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5697
Dosar nr.4695/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la 17 iunie 2002, reclamanţi P.C., P.M., P.L.R., P.R. şi P.O.H. au chemat în judecată Primăria Cluj-Napoca şi Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca pentru a dispune anularea dispoziţiei nr. 2669 din 13 iunie 2002 emisă de primarul Clujului Napoca şi în consecinţă să li se restituie în natură imobilul situat în Cluj Napoca înscris în C.F. Cluj la nr. 6802 top 5965 compus din 5 apartamente şi teren de 930 mp. Reclamaţii au mai solicitat întabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele lor în loc de Statul Român.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 91/1945 şi a Decretului nr. 228/1948 pe baza deciziei Ministerului Finanţelor nr. 58578/1948.
Reclamanţii au susţinut că în mod nelegal Primăria le-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că imobilul a intrat în patrimoniul Statului Român înainte de 6 martie 1845. În realitate prin Decretul nr. 228/1948 s-a stabilit regimul juridic al bunurilor C.A.S.B.I. iar preluarea efectivă a fost făcută prin Decizia Ministerului Finanţelor nr. 58578/1948. În prezent imobilul este în continuare în administrarea Consiliului local Cluj Napoca şi închiriat.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 80 din 27 ianuarie 2003 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis plângerea reclamanţilor. S-a anulat dispoziţia nr. 2669/2002 emisă de primarul municipiului Cluj Napoca şi s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului revendicat. S-a dispus totodată întabularea dreptului de proprietate al petenţilor asupra imobilului. A fost respinsă cererea de obligare a pârâţilor la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut numiţilor reclamanţi P.C. şi soţiei sale T.M., pe aceştia doi moştenindu-i reclamanţi.
Trecerea în proprietatea statului s-a făcut prin Decizia nr. 58578 din 24 mai 1949 a Ministerului Finanţelor în baza avizului cu acelaşi număr dat de Comisia de Lichidare a Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.), dispunându-se şi întabularea drepturilor de proprietate în favoarea Comunei Urbane Cluj.
S-a reţinut că deşi petenţii s-au mai judecat în anul 1998 cu privire la acelaşi imobil pe care îl revendică şi astăzi, soluţia pronunţată atunci nu poate fi reţinută ca având, pentru cauza de faţă, autoritate de lucru judecat deoarece nu este întrunită tripla identitate de obiect, cauză, părţi pentru a opera această excepţie.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 10899/1997 a Judecătoriei Cluj Napoca modificată prin Decizia nr. 965/1998 a Curţii de Apel Cluj s-a respins contestaţia petenţilor împotriva hotărârii nr. 131 din 9 octombrie 1996 a Comisiei judeţene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 cu privire la imobilul în litigiu.
În acel proces scopul urmărit era obţinerea de despăgubiri băneşti, iar în prezenta acţiune se urmăreşte restituirea în natură a imobilului.
Temeiul juridic al acţiunilor este diferit, în prima acţiune, Legea nr. 112/1995 iar în acţiunea de faţă, Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că prin Legea nr. 91 din 9 februarie 1945 s-a înfiinţat C.A.S.B.I. care, avea ca obiect printre altele, administrarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând persoanelor prevăzute la art. 8 din Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 (printre aceştia şi antecesorii reclamanţilor).
Această comisie avea un drept de administrare şi nu de proprietate asupra bunurilor persoanelor vizate de Convenţia amintită.
În 4 septembrie 1948 prin Decretul nr. 228 s-a desfiinţat C.A.S.B.I. şi s-a înfiinţat Comisia de Lichidare a C.A.S.B.I. care a preluat şi atribuţiile acestei comisii ce funcţiona pe lângă Ministerul Finanţelor.
Temeiul trecerii în proprietatea statului a imobilului l-a constituit Decizia nr. 58578 din 24 mai 1949 a Ministerului Finanţelor, în care s-a indicat ca temei Legea nr. 228/1948 care în art. 11 prevedea că bunurile aparţinând cetăţenilor români absentaţi (cum au fost calificaţi şi autorii reclamanţilor) se lichidează. Unul din modurile de lichidare prevăzut a fost şi acela de trecere în patrimoniul statului după cum se stabilea prin decizie de Ministerul Finanţelor cu avizul Comisiei de Lichidare a C.A.S.B.I. Deţinerea bunului de către Comisie în administrare rezultă din fişa de individualizare a bunurilor întocmită la 23 septembrie 1946 şi din Decizia ulterioară a Ministerului Finanţelor de trecere în proprietatea statului.
S-a considerat că Decretul nr. 228/1948 a introdus legi şi proceduri speciale care derogă de la regulile în materie din Codul civil şi ca atare bunurile nu puteau fi considerate fără stăpân conform art. 447 C. civ., nefiind revendicate de proprietari conform art. X din Decretul nr. 228/1948.
Ca urmare constatând că în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 7şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a fost admisă acţiunea. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată pentru că nu au fost dovedite.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 114 din 27 iunie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Primăria municipiului Cluj Napoca şi Consiliul local al aceluiaşi municipiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre curtea de apel a constatat că sunt neîntemeiate cele două critici invocate, greşita nereţinere a autorităţii de lucru judecat şi, pe fond, greşita interpretare a Legii nr. 10/2001 care nu operează în cazul imobilului deoarece preluarea excede perioada la care se referă legea. S-a arătat că Legea nr. 10/2001 a deschis reclamanţilor, în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii prevăzute de art. 48, calea de a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat de la antecesorii lor.
Pe fond s-a constatat că speţei i se aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat înăuntrul perioadei la care aceasta se referă.
Instanţa a arătat că deşi Legea nr. 10/2001, reglementează regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, perioadă care reprezintă durata regimului comunist în România, ea nu limitează sfera bunurilor preluate abuziv numai la perioada cuprinsă între datele enunţate expres.
În acest sens, stau dovadă dispoziţile art. 1 şi art. 2 lit. f), care sunt norme de determinare a sferei sale de aplicare a legii. În termenii art. 2 din lege preluarea abuzivă putând însemna şi preluarea cu titlu. Demonstrându-se că imobilul a fost preluat abuziv şi că nu este înstrăinat nici afectat unei utilităţi publice şi nici transformat într-unul nou, soluţia restituirii în natură este legală.
Pârâţii au atacat cu recurs Decizia curţii de apel, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în fapt reiterând criticile din apel cu privire la împrejurarea că Legea nr. 10/2001 nu se aplică în cauză, bunul fiind preluat înainte de 6 martie 1945 precum şi greşita soluţionare a execepţiei de autoritate de lucru judecat. Cu privire la această din urmă critică s-a susţinut că instanţa a făcut confuzie între cauză şi temeiul de drept, Legea nr. 112/1995 în primul proces şi, respectiv, Legea nr. 10/2001 în cauza de faţă. Cauza cererii de chemare în judecată se referă la fundamentarea raportului juridic dedus judecăţii şi în ambele procese s-a pus în discuţie titlu de proprietate asupra imobilului.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţele au făcut o corectă interpretare şi aplicare a legilor incidente în cauză.
Cererea de revendicare întemeiată de reclamanţi pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este justificată atât cât priveşte fondul cât şi sub aspectul regulilor de procedură. Admiţând acţiunea instanţele au dat şi o corectă rezolvare excepţiei de autoritate de lucru judecat ridicată de pârâţi.
Într-adevăr pentru a putea fi reţinută această excepţie trebuia realizată, conform art. 1201 C. civ., tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Sub acest aspect instanţa de fond a făcut o corectă analiză, constatând că cele două cauze, cea soluţionată în 1998 şi cea dedusă judecăţii nu sunt identice sub cele trei aspecte cerute de lege.
Legea nr. 10/2001 în cap. VI (dispoziţii tranzitorii şi finale) prevede în mod expres prin art. 48 că persoanele îndreptăţite şi cele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a legii li s-au respins prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile acţiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv, pot solicita, indiferent de natură soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau echivalent în condiţiile prezentei legi.
Acestor persoane nu li se limitează această cale decât în condiţiile impuse de lege.
În alţi termeni, legea specială a dorit să suspende, ca măsură tranzitorie, pe perioada aplicării procedurilor nou create, puterea de lucru judecat în raport de posibile şi eventuale hotărâri anterioare chiar dacă s-ar întruni tripla identitate care să justifice invocarea excepţiei amintite.
Şi fondul problemei a fost corect rezolvat fiind în afară de orice îndoială că imobilul a fost preluat în mod abuziv în perioada la care se referă legea specială. Sub acest aspect probele administrate au făcut dovada că imobilul a fost preluat efectiv nu prin efectul legii, prin simpla apariţie a acesteia ci, cum de regulă se procedează în asemenea situaţii, după o analiză şi apreciere cu privire la imobilele care se preluau în temeiul legii indicate.
În acest scop s-au format mai multe comisii care şi-au exprimat un punct de vedere menit să fundamenteze Decizia de preluare.
Nici legiuitorul nu a avut o altă intenţie pentru că în caz contrar legea ar fi fost însoţită de anexe cuprinzând şi individualizarea imobilelor preluate.
Recursul fiind nefondat se va respinge pentru considerentele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 114 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5805/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 535/2003. Civil. Anulare act v.-c. Recurs → |
|---|
