ICCJ. Decizia nr. 57/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 57
Dosar nr. 5519/2003
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6631 din 28 noiembrie 2001 la Tribunalul Sibiu, reclamantul S.O. a solicitat obligarea pârâţilor Serviciul Român de Informaţii şi Secţia Judeţeană de Informaţii Sibiu la plata diferenţei dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999 şi ajutoarele nete plătite, actualizate potrivit indicelui de inflaţie de la data când erau datorate şi până la data achitării efective cu cheltuieli de judecată:
Reclamantul a precizat valoarea diferenţelor pretinse la zi la suma de 45.521.021 lei şi a cerut actualizarea în continuare până la plata integrală.
În motivare, reclamantul a arătat că fiind trecut în rezervă cu drept de pensie prin Decizia nr. 084842 din 13 noiembrie 2000 emisă de SRI avea dreptul potrivit art. 31 pct. 1 din Legea nr. 138/1999 la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna iulie 2000 egal cu 15 solde brute neimpozabil, iar potrivit art. 31 pct. 2 din aceeaşi lege de un ajutor egal cu 3 solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare. A mai susţinut că aceste drepturi nu au fost acordate în cuantumul brut, ci în sumă netă după deducerea impozitului, iar plata nu s-a făcut integral, ci eşalonat, aşa încât se impune obligarea pârâţilor la achitarea diferenţelor neacordate în valoare actualizată potrivit coeficientului de inflaţie până la plata efectivă.
În drept invocă dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999, art. 70 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 273 din 30 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul 6631/2001 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.O. împotriva pârâtului Serviciul Român de Informaţii şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 45.521.021 lei reprezentând valoarea actualizată la 30 aprilie 2002 a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării ce se actualizează în continuare până la data plăţii efective.
Chematul în garanţie a fost obligat să plătească pârâtului aceeaşi sumă actualizată în continuare până la achitarea efectivă.
Acţiunea formulată împotriva Secţiei Judeţene de Informaţii a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul S.O. a făcut parte din personalul SRI din cadrul Secţiei Judeţene de Informaţii Sibiu fiind trecut în rezervă cu drept de pensie conform Deciziei de pensionare nr. 084842 din 13 noiembrie 2000 beneficiind la pensionare de ajutoarele prevăzute de art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, care trebuiau să-i fie acordate în valoare neimpozitată, însă pârâţii au reţinut impozitul în mod nelegal, în cuantum de 26.584.480 lei.
Instanţa a considerat întemeiată şi cererea de chemare în garanţie reţinând că impozitele aplicate reclamantului s-au făcut venit la bugetul de stat şi au fost folosite de chematul în garanţie.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul SRI şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Prin Decizia civilă nr. 2840 din 2 decembrie 2002 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate, recursurile formulate de pârâtul Serviciul Român de Informaţii – UM 0645 Sibiu reprezentat de UM 0198 Bucureşti şi de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice prin DGFP Sibiu.
În contra acestor hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, întrucât au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă, s-a susţinut că, admiţând acţiunea, instanţele au încălcat dispoziţiile art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 73/1999, respectiv, au aplicat dispoziţiile legale precum art. 31 din Legea nr. 138/1999, care la data soluţionării cauzei erau abrogate.
Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie prin Decizia nr. 084842 din 13 noiembrie 2000 emisă de SRI.
Prin acţiune, a solicitat plata soldei brute, deci scutită de impozit, cu titlu de „ajutor neimpozabil", invocând prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 cu privire la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar.
Art. 31 din menţionata lege prevede că la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, însă acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuşi ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Cum, Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare evident că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În sensul celor menţionate sunt şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 aprobate prin HG nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categorii de venituri ce nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă sau retragere acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară primită.
Prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă o dată în plus intenţia de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Întrucât în OG nr. 73/1999, lege specială în materie de impozit pe venit, veniturile de genul celor reclamate în speţă (ajutoare) nu sunt incluse în excepţiile privind scutirea de impozit, interpretarea şi soluţia instanţelor apare a fi greşită.
În consecinţă, recursul în anulare este întemeiat şi urmează a se admite, a se casa hotărârile atacate şi în fond, a se respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie formulată în cauză.
Conform art. 4042 C. proc. civ. urmează a se dispune restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor casate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2840 din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr. 273 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu, iar în fond, respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie ca nefondată.
Conform art. 4042 C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor casate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6080/2003. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5461/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
