ICCJ. Decizia nr. 5461/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5461
Dosar nr. 4500/2003
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 15 ianuarie 2003 pronunţată în dosarul nr. 1629/C/2002, Tribunalul Vrancea a admis contestaţia formulată de B.F. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Focşani şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 279 din 11 iulie 2002 emisă de pârâtă.
S-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 430 mp situat în Focşani, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că Decizia contestată, în temeiul Legii 10/2001 este nelegală şi netemeinică în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a), art. 23 şi art. 24 din acest act normativ şi că asupra terenului ce se solicită a fi restituit, reclamanta a făcut dovada că este „persoană îndreptăţită" în înţelesul prevăzut de textul invocat (art. 3).
Astfel s-a considerat că, din probele administrate, rezultă că terenul în litigiu, s-a aflat în proprietatea reclamantei care şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Focşani, criticând soluţia instanţei de fond, care a dispus restituirea în natură a terenului, fără ca aceasta să aibă calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea 10/2001.
Prin Decizia nr. 68/A din 18 aprilie 2003, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul, a schimbat sentinţa civilă nr. 6 din 15 ianuarie 2003 a Tribunalului Vrancea şi a respins contestaţia formulată de B.F.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a apreciat că, din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 747 din 13 martie 1976 (fila 5 dosar apel), rezultă că B.A. a înstrăinat către contestatoare, imobilul proprietatea sa, acesta fiind o casă de locuit (paiantă) acoperită cu tablă compusă din 3 camere, magazie lemne.
Acelaşi contract cuprinde şi menţiunea că terenul în suprafaţă de 476,86 mp a trecut în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, iar dobânditoarei i s-a atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, suprafaţa de 100 mp.
Ca atare, terenul nu a fost deţinut de contestatoarea B.F., cu titlu de proprietate, aşa încât aceasta nu dobândeşte, potrivit Legii 10/2001, calitatea de persoană îndreptăţită.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea extraordinară de atac a recursului, reclamanta B.F.
Deşi înregistrată la 21 iulie 2003, cererea de recurs este eliptică de motivare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar în temeiul art. 306 alin. (1) din acelaşi cod „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2) al aceluiaşi text procedural.
Cum această cale de atac a fost exercitată de reclamantă, fără a se motiva recursul, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi-l va constata nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta B.F. împotriva deciziei nr. 68/A din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5465/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
