ICCJ. Decizia nr. 5818/2003. Civil. Constatare caducitate - Decret 585/1995. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5818
Dosar nr. 1673/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 14 martie 2000, reclamanţii M.E. şi M.P. au chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând:
- să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 32 din 1 februarie 1983, prin care mai multe terenuri, locuri de casă, situate în Cluj-Napoca, au fost trecute în proprietatea statului:
- să se dispună restabilirea situaţiei de C.F. prin radierea dreptului de proprietate al statului şi reînscrierea sa în favoarea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că terenurile au fost expropriate de la antecesorii lor, proprietari tabulari, fără ca scopul acestei măsuri, construirea unui ansamblu de locuinţe, să fie realizat şi fără să se facă o nouă declaraţie de utilitate publică.
Prin precizarea de acţiune din 5 martie 2001, reclamanţii au arătat că actul prin care s-au expropriat terenurile a fost Decretul nr. 585/1955 şi nu cel indicat iniţial din eroare.
Pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu-şi găsesc aplicabilitatea prevederile Legii nr. 33/1994 ci dispoziţiile Legilor nr. 69/1997 şi nr. 1/2000, reglementări speciale în materie care se aplică prioritar.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 178 din 18 aprilie 2001 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în esenţă că:
- terenurile expropriate fiind neconstruite, transferul proprietăţii către stat s-a făcut din momentul adoptării Decretului nr. 585/1955;
- înscrierea dreptului statului în C.F. s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, susţinând că în mod greşit le-a fost respinsă acţiunea în condiţiile în care la data apariţiei Legii nr. 33/1994 terenurile erau libere de construcţii, parcelate şi atribuite în favoarea veteranilor de război, ceea ce atestă că scopul exproprierii nu a fost atins.
Terţul M.F., veteran de război, titularul dreptului de proprietate asupra unei parcele nou formate, de 500 mp din terenurile în litigiu, a intervenit în proces, în interesul pârâtului, potrivit prevederilor art. 49 alin. (3) şi art. 51 C. proc. civ., solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 172 din 18 decembrie 2002, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii parţiale a acţiunii.
S-a constatat că Decretul de expropriere nr. 585 din 15 decembrie 1995 emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R. este în parte caduc.
A fost obligat pârâtul la retrocedarea către reclamanţi a imobilului, teren în suprafaţă de 1190 mp, situat în Cluj-Napoca, aferent parcelelor cu nr. top 14966, 14968, 14969, 14967, evidenţiate în prezent în C.F. 128228 colectivă Cluj Napoca, identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. C.G., ce face parte integrantă din hotărâre.
S-a dispus obligarea reclamanţilor la restituirea despăgubirilor actualizate, aferente terenului retrocedat.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea cererii în rectificarea cărţilor funciare.
Cererea de intervenţie formulată de M.F. în interesul pârâtului a fost respinsă.
Instanţa de apel a reţinut, pe baza probatoriilor cu înscrisuri şi expertiză tehnică, împrejurarea că terenul ce a făcut obiectul dreptului de proprietate tabulară al antecesorilor reclamanţilor, situat administrativ în Cluj-Napoca, în suprafaţă cadastrală de 4610 mp, expropriat în baza Decretului nr. 585/1955, a fost parţial afectat utilităţii publice însă suprafaţa de 1190 mp, care este liberă, poate fi restituită în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, susţinând în esenţă că în mod greşit a fost admisă (chiar şi parţial), acţiunea, în condiţiile în care scopul exproprierii a fost atins iar dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile.
Pe parcursul soluţionării recursului la dosarul cauzei s-a depus un memoriu din partea numitei M.V.D., care a susţinut că este, ca şi reclamanţii, moştenitoare a proprietarilor tabulari iniţiali.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat, soluţia de respingere a acţiunii, adoptată de către tribunal, fiind cea corectă.
Este cert stabilit că terenul ce a făcut obiectul dreptului de proprietate tabulară al antecesorilor reclamanţilor a fost expropriat prin Decretul nr. 585/1955 în favoarea Ministerului Forţelor Armate (actualmente Ministerul Apărării Naţionale). În acest context două loturi de teren, de câte 500 mp, au fost atribuite în proprietate unor veterani de război ( M.F. şi D.R.). Ulterior terenul a fost transmis în administrarea Consiliului popular local iar pe cea mai mare parte a sa a fost edificat un bloc de locuinţe.
Din raportul de expertiză tehnică (inclusiv schiţa acestuia aflată la dosar apel), coroborată cu celelalte înscrisuri, rezultă că soluţia adoptată în apel, retrocedarea a 1190 mp, ar însemna ca reclamanţilor să li se restituie practic tot terenul din jurul blocului, inclusiv trotuar, garaje şi căi de acces. Este evident că o astfel de rezolvare a litigiului ar fi nu numai generatoare de mari dificultăţi practice ci ar contraveni în mod esenţial prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994. Nu se poate susţine că scopul exproprierii nu a fost atins în condiţiile în care este de principiu că un ansamblu de locuinţe cuprinde nu numai clădirile propriu-zise ci şi căile de acces, spaţiile tehnice şi gospodăreşti, parcări, garaje, spaţii verzi şi alte asemenea zone aferente indisponibile.
Aşa fiind, constatând temeinicia recursului, Înalta Curte îl va admite şi va modifica Decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamanţilor şi menţinerea sentinţei pronunţate în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin Primar împotriva deciziei civile nr. 172 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii M.E. şi M.P. împotriva sentinţei civile nr. 2268 din 18 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5886/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5825/2003. Civil → |
|---|
