ICCJ. Decizia nr. 5823/2003. Civil. ABANDON. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5823
Dosar nr. 4737/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2002 la Tribunalul Călăraşi Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Călăraşi a chemat în judecată pe pârâţii B.G. şi B.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se declare abandonul minorului B.Ş.A. născut la data de 14 martie 2001.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993.
În motivare s-a arătat că minorul se află în plasament maternal prin Hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului nr. 880/2001. De la data când s-a dispus plasamentul şi până la data introducerii acţiunii părinţii au manifestat un vădit dezinteres.
Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 25 octombrie 2002 Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea şi a declarat abandonat minorul B.Ş.A.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că sunt întrunite şi dovedite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii.
Împotriva acestei sentinţe Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a formulat apel arătând că instanţa de judecată a omis să facă aplicarea art. 8 din OUG nr. 26/1997 şi să dispună ca drepturile părinteşti să fie exercitate de Comisia pentru Protecţia Copilului Călăraşi.
Prin Decizia civilă nr. 288 din 9 iunie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul cu motivarea că potrivit art. 8 din OUG nr. 26/1997 în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, drepturile părinteşti se exercită de către Consiliul Judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti. Omisiunea instanţei de a face aplicarea acestor dispoziţii legale arată Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu poate determina admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în baza art. 296 C. proc. civ., soluţia nefiind criticată sub aspectul fondului litigiului şi nici anularea sentinţei în temeiul art. 297 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a intrat în cercetarea fondului litigiului. În raport de critica formulată instanţa de apel a apreciat că nu poate dispune nici schimbarea în tot, în parte ori anularea sentinţei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivarea recursului că potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 teza finală din OUG nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului declarat abandonat unei familii sau unei persoane, drepturile părinteşti se exercită de către Consiliul Judeţean, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 instanţei de judecată îi revine obligaţia de a hotărî delegarea exerciţiului drepturilor părinteşti asupra copilului declarat abandonat, unei instituţii de ocrotire socială de stat sau private. Se mai arată că sub această formă hotărârea are un dispozitiv incomplet, care nu poate fi dus la îndeplinire, aspect care nu poate fi complinit prin aplicarea dispoziţiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, în cazul declarării abandonului, instanţa va delega exerciţiul drepturilor părinteşti instituţiei de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituţiei private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în condiţiile legii.
Aceste dispoziţii legale sunt clare şi imperative şi trebuie aplicate în corelare cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din OUG nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate.
Acest articol dispune că „În cazul în care părinţii copilului sunt necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutelă, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane în condiţiile legii, drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti prin comisie".
Dispozitivul sentinţei nr. 1509 din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi omite dispoziţia privind hotărârea instituţiei de ocrotire ce va exercita drepturile părinteşti, deşi dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 sunt imperative.
În raport de aceste dispoziţii, nu sunt aplicabile prevederile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de fond nu a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale şi nu sunt suficiente prevederile art. 8 pct. 1 din OUG nr. 26/1997, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinţa admiterii recursului, modificării deciziei atacate în sensul că se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 1509 din 25 octombrie 2002, care va fi schimbată în parte în sensul că se delegă exerciţiul drepturilor părinteşti cu privire la minor către Comisia pentru protecţia drepturilor copilului Călăraşi cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 288 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 1509 din 25 octombrie 2002 pe care o schimbă în parte în sensul că delegă exerciţiul drepturilor părinteşti cu privire la minor către Comisia pentru protecţia drepturilor copilului Călăraşi.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5821/2003. Civil. CONT. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5804/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
